Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Cât de străin îmi e cuvântul De gândul meu, când vreau să spun /: Cum simt iubirea şi-adevărul Cu sufletul când se-mpreun'! :/ [V2] Zadarnic m-am zbătut să aflu Un fel desăvârşit, să pot /: În forme să cuprind iubirea Și-n slove adevărul tot. :/ [V3] Căci dragostea desăvârşită, Cu adevărul n-au hotar. /: Când sufletul şi le-mpreună, E sfânt, dar mut ca un altar. :/ [V4] Iar când mi se lumină taine Și cred că totul am pătruns, /: Lumina mai strălucitoare Mi-l face iarăşi mai ascuns. :/