1. Tu eşti Acel ce-n gerul aspru
Dezgheţi a inimii-mi priviri,
Și faci să-mi curgă a-mpărtăşirii
Liniştitoare şiroiri.
Tu eşti Acela care-n jarul
Cuptorului încins cobori
Și-i răcoreşti pân-la răbdare
Chinuitoarele-i vâltori.

2. Tu eşti Acel ce-n susur dulce
Treci peste gândul meu ades,
Și-n tot ce-aş vrea să-ntreb mi-aduce
Dumnezeiescul înțeles.
Tu eşti Acel a cărui treceri
Ca un parfum ceresc rămân
Și-al cărui cântec de iubire
Îmi arde duhul când l-îngân.

3. Tu eşti Acel ce-ntotdeauna
Doar blând şi dulce mi-ai şoptit,
În vuiet aspru şi-n furtună:
Nicicând la mine n-ai venit.
Tu eşti Acela, scump Isuse,
O, cum Te recunosc şi-acum
Când treci şi-mi laşi atât de dulce
Dumnezeiescul Tău parfum.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 269.
Autor text: Traian Dorz.