Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Tu eşti Acel ce-n gerul aspru Dezgheţi a inimii-mi priviri, Și faci să-mi curgă a-mpărtăşirii Liniştitoare şiroiri. Tu eşti Acela care-n jarul Cuptorului încins cobori Și-i răcoreşti pân-la răbdare Chinuitoarele-i vâltori. [V2] Tu eşti Acel ce-n susur dulce Treci peste gândul meu ades, Și-n tot ce-aş vrea să-ntreb mi-aduce Dumnezeiescul înțeles. Tu eşti Acel a cărui treceri Ca un parfum ceresc rămân Și-al cărui cântec de iubire Îmi arde duhul când l-îngân. [V3] Tu eşti Acel ce-ntotdeauna Doar blând şi dulce mi-ai şoptit, În vuiet aspru şi-n furtună: Nicicând la mine n-ai venit. Tu eşti Acela, scump Isuse, O, cum Te recunosc şi-acum Când treci şi-mi laşi atât de dulce Dumnezeiescul Tău parfum.