1. Tu, Cel ce-ai făurit Lumina,
Și ochii mei cu care-o sorb,
/: O nu-i lăsa să-i umple tina,
Ci fă-mă pentru lume orb! :/

2. Tu, Cel ce m-ai chemat pe nume,
Și-auzul meu întreg îl vrei,
/: O, nu-mi lăsa urechea-n lume,
Ci fă-mă surd la glasul ei! :/

3. Tu, Cel ce vezi cum dau năvală,
Atâtea mâini şi-n spini se-mpung,
/: O, fă-mă pentru tot ce-nşeală,
Să fiu olog, schilod şi ciung! :/

4. Dar pentru neuitate clipe,
Pentru comori ce Te răsfâng,
/: Dă-mi mii de ochi şi mii de-aripe,
Și mii de braţe să le strâng! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 229.
Autor text: Costache Ioanid.