Tu, Cel ce-ai făurit Lumina
și ochii mei cu care-o sorb,
o, nu-i lăsa să-i umple tina,
ci fă-mă pentru lume orb!

Tu, Cel ce m-ai chemat pe nume,
și-auzul meu întreg îl vrei,
o, nu-mi lăsa urechea-n lume,
și fă-mă surd la glasul ei!

Tu, Cel ce vezi cum dau navala
atâtea mâini ce-n spini se-mpung,
o, fă-mă, pentru tot ce-nșală,
să fiu olog, schilod și ciung!

Dar pentru neuitate clipe,
pentru comori ce Te răsfrâng,
dă-mi mii de ochi și mii de-aripe
și mii de brațe să le strâng!