1. De te mai zbaţi avar s-aduni,
Comori râvnite de nebuni,
/: Să ştii: ce laşi pe-al morţii drum,
Deşertăciune sunt şi scrum. :/
Să ştii, să ştii,
Deşertăciune sunt şi scrum.

2. Cu ce cuvinte-ai strâns de ieri,
Te duci spre veşnice tăceri;
/: Cu ce talanţi ai câştigat,
Te-ntorci la Cel ce ţi i-a dat. :/
Să ştii, să ştii,
Te-ntorci la Cel ce ți i-a dat.

3. De-ai învăţat ceva trăind,
La crinii câmpului privind,
/: Sau corbii care n-au grânar,
Vei şti să n-alergi în zadar. :/
Vei şti, vei şti, vei şti,
Să n-alergi în zadar.

4. De-ai învăţat s-auzi ceva,
Cu ochii şi cu inima,
/: Atunci vei şti ce plâns amar,
E cel târziu şi în zadar. :/
Vei şti, vei şti,
Vei ști târziu și în zadar.

5. Dar când înveţi să nu-ţi aduni,
Comori râvnite de nebuni,
/: Abia de-atunci vei şti mereu,
Să-ţi strângi comori spre Dumnezeu. :/
Vei şti, vei şti,
Să-ţi strângi comori spre Dumnezeu.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 228.
Autor text: Traian Dorz - Nicolae Moldoveanu.