Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] De te mai zbaţi avar s-aduni, Comori râvnite de nebuni, /: Să ştii: ce laşi pe-al morţii drum, Deşertăciune sunt şi scrum. :/ Să ştii, să ştii, Deşertăciune sunt şi scrum. [V2] Cu ce cuvinte-ai strâns de ieri, Te duci spre veşnice tăceri; /: Cu ce talanţi ai câştigat, Te-ntorci la Cel ce ţi i-a dat. :/ Să ştii, să ştii, Te-ntorci la Cel ce ți i-a dat. [V3] De-ai învăţat ceva trăind, La crinii câmpului privind, /: Sau corbii care n-au grânar, Vei şti să n-alergi în zadar. :/ Vei şti, vei şti, vei şti, Să n-alergi în zadar. [V4] De-ai învăţat s-auzi ceva, Cu ochii şi cu inima, /: Atunci vei şti ce plâns amar, E cel târziu şi în zadar. :/ Vei şti, vei şti, Vei ști târziu și în zadar. [V5] Dar când înveţi să nu-ţi aduni, Comori râvnite de nebuni, /: Abia de-atunci vei şti mereu, Să-ţi strângi comori spre Dumnezeu. :/ Vei şti, vei şti, Să-ţi strângi comori spre Dumnezeu.