1. Să binecuvinteze cerul,
Pe orice binefăcător,
/: Pe-oricare mângâind pe alţii,
Cu rod curat şi iubitor. :/

2. Să binecuvinteze mărul,
De lângă drumuri prăfuit,
/: Ce dă şi umbră şi lumină,
Și roadă nemai răsplătit. :/

3. Şi piersicul cel plin de cântec,
Cu crengile până-n pământ,
/: Și teiul miresmând văzduhul,
Și bradul soţ, până-n mormânt. :/

4. Pe orişicine face-un bine,
Unui străin şi călător,
/: Să-l binecuvinteze cerul,
C-a face bine nu-i uşor. :/

5. Dar pe acela ce s-ascunde,
Când face binele mereu,
/: Mai mult să-l binecuvinteze,
C-aceasta este cel mai greu. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 203.
Autor text: Traian Dorz.