Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Să binecuvinteze cerul, Pe orice binefăcător, /: Pe-oricare mângâind pe alţii, Cu rod curat şi iubitor. :/ [V2] Să binecuvinteze mărul, De lângă drumuri prăfuit, /: Ce dă şi umbră şi lumină, Și roadă nemai răsplătit. :/ [V3] Şi piersicul cel plin de cântec, Cu crengile până-n pământ, /: Și teiul miresmând văzduhul, Și bradul soţ, până-n mormânt. :/ [V4] Pe orişicine face-un bine, Unui străin şi călător, /: Să-l binecuvinteze cerul, C-a face bine nu-i uşor. :/ [V5] Dar pe acela ce s-ascunde, Când face binele mereu, /: Mai mult să-l binecuvinteze, C-aceasta este cel mai greu. :/