1. Cântările noastre cântate plângând,
Lua-şi-vor odată aripile-albastre,
/: Și-n soare pluti-vor curate arzând,
De para iubirii cântările noastre. :/

2. Din roua de lacrimi ce-n ele-au rămas
Luci-vor pe ceruri ghirlande de stele,
/: Iar îngerii slavei cu tremur în glas,
Cântând, învăţa-vor să plângă din ele. :/

3. Cântările noastre n-au seamăn şi soţ
În nici o simţire şi limbă şi zare.
/: Oricine le-aude se-aprinde şi-n toţi
Învie cereasca şi sfânta-ncântare. :/

4. Venind din al tainei ceresc nehotar
Cu-adânc duh de jertfă fiinţa-nveşmântă,
/: Purtând mierea dulce lăsată de har,
Fac dulce şi gura şi duhul ce cântă. :/

5. Cântările noastre sunt nimb lui Hristos
Sunt imnuri iubirii, sunt jertfă suavă,
/: Sunt tot ce pământul şi-ar da mai frumos,
Acelui din ceruri mai vrednic de slavă. :/

I: Cântarile Harului, volumul 3, cântarea 221.
Autor text: Traian Dorz.