Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Cântările noastre cântate plângând, Lua-şi-vor odată aripile-albastre, /: Și-n soare pluti-vor curate arzând, De para iubirii cântările noastre. :/ [V2] Din roua de lacrimi ce-n ele-au rămas Luci-vor pe ceruri ghirlande de stele, /: Iar îngerii slavei cu tremur în glas, Cântând, învăţa-vor să plângă din ele. :/ [V3] Cântările noastre n-au seamăn şi soţ În nici o simţire şi limbă şi zare. /: Oricine le-aude se-aprinde şi-n toţi Învie cereasca şi sfânta-ncântare. :/ [V4] Venind din al tainei ceresc nehotar Cu-adânc duh de jertfă fiinţa-nveşmântă, /: Purtând mierea dulce lăsată de har, Fac dulce şi gura şi duhul ce cântă. :/ [V5] Cântările noastre sunt nimb lui Hristos Sunt imnuri iubirii, sunt jertfă suavă, /: Sunt tot ce pământul şi-ar da mai frumos, Acelui din ceruri mai vrednic de slavă. :/