Isuse, niciodată nu-i nimeni să-mi mai ia credinţa minunată, aprinsă-n viaţa mea. Adâncurile-mi toate purtând al Tău Cuvânt, se-ncheagă mai curate de harul tău cel sfânt.
Strofă 2
Cine-ar mai fi vreodată din ochii mei să ia, lumina-Ţi minunată ce-o am din Faţa Ta? Pe-ntinderi necuprinse simţirile-mi cuprind, a-Tale braţe-ntinse, iubirea mea dorind.
Strofă 3
Şi ce-ar mai fi vreodată din inimă să-mi ia cântarea-Ţi minunată de care-i plină ea? Nălţimile-i senine pe veci Te-au lănţuit, şi viu şi mort, de Tine rămân nedespărțit...
Strofă 1
Isuse, niciodată nu-i nimeni să-mi mai ia credinţa minunată, aprinsă-n viaţa mea. Adâncurile-mi toate purtând al Tău Cuvânt, se-ncheagă mai curate de harul tău cel sfânt.
Strofă 2
Cine-ar mai fi vreodată din ochii mei să ia, lumina-Ţi minunată ce-o am din Faţa Ta? Pe-ntinderi necuprinse simţirile-mi cuprind, a-Tale braţe-ntinse, iubirea mea dorind.
Strofă 3
Şi ce-ar mai fi vreodată din inimă să-mi ia cântarea-Ţi minunată de care-i plină ea? Nălţimile-i senine pe veci Te-au lănţuit, şi viu şi mort, de Tine rămân nedespărțit...
1 / 1▲
1. Isuse, niciodată
nu-i nimeni să-mi mai ia
credinţa minunată,
aprinsă-n viaţa mea.
Adâncurile-mi toate
purtând al Tău Cuvânt,
se-ncheagă mai curate
de harul tău cel sfânt.
2. Cine-ar mai fi vreodată
din ochii mei să ia,
lumina-Ţi minunată
ce-o am din Faţa Ta?
Pe-ntinderi necuprinse
simţirile-mi cuprind,
a-Tale braţe-ntinse,
iubirea mea dorind.
3. Şi ce-ar mai fi vreodată
din inimă să-mi ia
cântarea-Ţi minunată
de care-i plină ea?
Nălţimile-i senine
pe veci Te-au lănţuit,
şi viu şi mort, de Tine
rămân nedespărțit...
I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 219.
Autor text: Traian Dorz.
Isaia 12:2Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.”