Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Isuse, niciodată nu-i nimeni să-mi mai ia credinţa minunată, aprinsă-n viaţa mea. Adâncurile-mi toate purtând al Tău Cuvânt, se-ncheagă mai curate de harul tău cel sfânt. [V2] Cine-ar mai fi vreodată din ochii mei să ia, lumina-Ţi minunată ce-o am din Faţa Ta? Pe-ntinderi necuprinse simţirile-mi cuprind, a-Tale braţe-ntinse, iubirea mea dorind. [V3] Şi ce-ar mai fi vreodată din inimă să-mi ia cântarea-Ţi minunată de care-i plină ea? Nălţimile-i senine pe veci Te-au lănţuit, şi viu şi mort, de Tine rămân nedespărțit...