1. Ce-ar fi dacă credinţa
în lume-ar stăpâni
și roadele ei sfinte
oriunde s-ar ivi?
Ar fi pământul templu
și-altar lui Dumnezeu,
cu-nmiresmate jertfe
spre slava Lui mereu.

2. Ce-ar fi dacă nădejdea
cea sfântă-ar ridica
pe cei căzuţi spre Domnul
și spre iertarea Sa?
Ar fi o bucurie
și-nfăţişare cum
n-o ştie omenirea
păcatului de-acum.

3. Ce-ar fi dacă iubirea
i-ar copleşi deplin
pe fiii humii care
sunt roşi de-al urii chin?
Ar fi al păcii soare
ca ziua la amiaz'
şi n-ar mai fi păcate
şi n-ar mai fi necaz.

4. Dar toate-aceste haruri
sunt din belşug de sus
în inima în care
a fost primit Isus.
Credinţa şi nădejdea
și-al dragostei sfânt jar
se urcă şi coboară
acolo iar și iar.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 43.