Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Ce-ar fi dacă credinţa în lume-ar stăpâni și roadele ei sfinte oriunde s-ar ivi? Ar fi pământul templu și-altar lui Dumnezeu, cu-nmiresmate jertfe spre slava Lui mereu. [V2] Ce-ar fi dacă nădejdea cea sfântă-ar ridica pe cei căzuţi spre Domnul și spre iertarea Sa? Ar fi o bucurie și-nfăţişare cum n-o ştie omenirea păcatului de-acum. [V3] Ce-ar fi dacă iubirea i-ar copleşi deplin pe fiii humii care sunt roşi de-al urii chin? Ar fi al păcii soare ca ziua la amiaz' şi n-ar mai fi păcate şi n-ar mai fi necaz. [V4] Dar toate-aceste haruri sunt din belşug de sus în inima în care a fost primit Isus. Credinţa şi nădejdea și-al dragostei sfânt jar se urcă şi coboară acolo iar și iar.