1. Spre portul fericirii din depărtări albastre,
Noi pânzele credinţei mai larg azi le-am întins,
/: Ca vântul sfânt să poarte mai sus, mai sus de astre,
Corabia vieţii cu dorul ei nestins. :/

2. S-o treacă peste valuri şi printre stânci ascunse,
Biruitoare, 'ntreagă, cu sfintele-i comori,
/: S-ajungă la odihna din ceruri nepătrunse,
Cu veşnice şi pline şi-alese sărbători. :/

3. Şi fii Tu, o, lsuse, Cârmaciul ei statornic
După făgăduinţa din sfântul Tău Cuvânt,
/: Să 'nainteze zilnic mai hotărât, mai spornic,
Păstrând până Ia capăt preasfântul legământ. :/

4. Şi-ajunsă-n portul veşnic al păcii fericite,
Cu-a ei poveri născute din harul cel slăvit,
/: Să Ie aşeze toate, curate şi sfinţite,
La sfinteIe-Ți picioare, Isuse preaiubit. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 155.