1. De ce-s fără putere?
De ce sunt întristat?
De ce n-am mângâiere
Și sufletu-mpăcat?
- N-am pentru că ispita,
Atunci când n-am vegheat
Asupra mea ţintit-a
Și-adânc m-a săgetat.

R: Dar vin acum la Tine
Preasfânt Mântuitor,
Te rog să torni în mine
balsam vindecător!

2. De ce nu am lumină?
De ce mi-e capul greu?
De ce tot caut vină
La cei din jurul meu?
- E pentru că păcatul
M-a prins şi m-a mânjit
Și azi eu, vinovatul,
De el sunt chinuit!

3. De ce trăiesc înfrângeri?
De ce mi-e calea grea?
De ce amare plângeri
'Mi-neacă viaţa mea?
- E pentru că pământul
Mă leagă strâns de el
Și uit prea des Cuvântul
Rostit de Blândul Miel!

4. Din bezna stării grele,
Din adâncimi de rău,
Adâncurile mele,
Le-ndrept spre harul Tău!
Ştiu că-n a Ta iubire,
Pe nimeni n-ai respins,
Și-n sfânta-Ți mântuire,
lsuse m-ai cuprins!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 244.