1. Acolo de unde cei duşi, am venit,
Nu-i lună, nici stele, nici soare,
/: Dar nu-i loc să-L vezi pe Hristos mai slăvit
Mai viu, mai puternic, mai mare! :/

2. Acolo-n cuptorul ce arde încins,
Pier umbre şi visuri şi feţe,
/: Dar sufletul gustă din Cerul atins,
Divinul trăirii măreţe! :/

3. Acolo-n căinţa şi-n plânsul amar,
Mor patimi, dorinţi şi păcate,
/: Dar sufletul iese din marea de jar,
Ca faţa luminii curate! :/

4. Acolo se-ngroapă deşartele-averi,
Cu scrumul trăirii deșarte,
/: Dar sufletul strânge din chin şi dureri
Comori care trec peste moarte! :/

5. De-acolo v-aducem cu chip strălucit,
Minuni şi-adevăr şi cântare,
/: Și calea aflată şi preţul plătit,
Și harul reîntors în Lucrare! :/

6. Hristos să vă facă mai treji să păstraţi, Frumseţea Lucrării curate,
/: Nicicând să nu strice iubirea-ntre fraţi,
Vânzări, dezbinări şi păcate! :/

7. Hristos să v-ajute, mai sus să ţineţi,
Lumina soliei primite,
/: S-ajungeţi Ia harul eternei vieţi,
Urmaţi de mulţimi nesfârșite! :/

I: Cântarile Harului, volumul 1, cântarea 335.
Autor text: Traian Dorz