1. Flămând de cer și însetat de pace,
așa mi-e sufletul și trupul meu,
/: dar toate câte-l țin se vor desface,
când un cuvânt va spune Dumnezeu. :/

R: Spre cer, spre cer mi-ndrept mereu
și sufletul și trupul meu,
spre Dumnezeu, spre Dumnezeu.

2. Dar pân-atunci, cu râvnă și credință,
să țes din raze strălucit veșmânt,
/: să 'nalț în mărginita mea ființă
dumnezeiescul Nou Așezământ. :/

3. Și-n aurul cel sfânt al veșniciei
vreau să pietrific clipele de-acum,
/: ca tot ce am, în slujba-mpărăției
să pun, prin Duhul, ce mă-nvață cum. :/

4. Îmi umple sufletul cu sărbătoare
prin Domnul care m-a răscumpărat,
/: El mi-a adus statornică intrare
în Templul harului străluminat. :/

5. De-aceea-nchinăciune și mărire
I-aduc acum, cu tot ce am și sunt,
/: și-mi plec genunchii-n sfânta mulțumire
spre Dumnezeul Cel în veci Preasfânt. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 10.