Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Flămând de cer și însetat de pace, așa mi-e sufletul și trupul meu, /: dar toate câte-l țin se vor desface, când un cuvânt va spune Dumnezeu. :/ [C] Spre cer, spre cer mi-ndrept mereu și sufletul și trupul meu, spre Dumnezeu, spre Dumnezeu. [V2] Dar pân-atunci, cu râvnă și credință, să țes din raze strălucit veșmânt, /: să 'nalț în mărginita mea ființă dumnezeiescul Nou Așezământ. :/ [V3] Și-n aurul cel sfânt al veșniciei vreau să pietrific clipele de-acum, /: ca tot ce am, în slujba-mpărăției să pun, prin Duhul, ce mă-nvață cum. :/ [V4] Îmi umple sufletul cu sărbătoare prin Domnul care m-a răscumpărat, /: El mi-a adus statornică intrare în Templul harului străluminat. :/ [V5] De-aceea-nchinăciune și mărire I-aduc acum, cu tot ce am și sunt, /: și-mi plec genunchii-n sfânta mulțumire spre Dumnezeul Cel în veci Preasfânt. :/