1. O, unde eşti, o, unde Doamne,
Fiinţa mea cu dor Te cheamă;
Din mii de căi înşelătoare,
Spre Tine calea, Tu mi-arată!
Păcatul m-a orbit,
Și-adânc am rătăcit,
Dar mâna Ta de haruri plină,
Să mă conducă spre lumină!

2. Nemărginitul este-n Tine,
Fiinţa Ta îi umple firea;
Pe cer, cu litere de stele,
Ai scris: cărarea Mea-i iubirea!
În tot ce eu privesc,
Mă-nvaţă să citesc,
A adevărului cărare,
De mântuire dătătoare!

3. De intru-n mine totdeauna,
Eu văd Lucrarea mâinii Tale,
Descoperind şi-aicea Doamne,
A dragostei duioasă cale.
Căci toată fiinţa mea,
E doar Lucrarea Ta.
O, slavă şi-nchinare Ţie,
Ți-aduc, Părinte, pe vecie!

I: Cântările harului - volumul 1, Cântarea 170.
”Întoarce-ne la Tine, Doamne și ne vom întoarce!” Plângerile lui Ieremia 5:21.