Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] O, unde eşti, o, unde Doamne, Fiinţa mea cu dor Te cheamă; Din mii de căi înşelătoare, Spre Tine calea, Tu mi-arată! Păcatul m-a orbit, Și-adânc am rătăcit, Dar mâna Ta de haruri plină, Să mă conducă spre lumină! [V2] Nemărginitul este-n Tine, Fiinţa Ta îi umple firea; Pe cer, cu litere de stele, Ai scris: cărarea Mea-i iubirea! În tot ce eu privesc, Mă-nvaţă să citesc, A adevărului cărare, De mântuire dătătoare! [V3] De intru-n mine totdeauna, Eu văd Lucrarea mâinii Tale, Descoperind şi-aicea Doamne, A dragostei duioasă cale. Căci toată fiinţa mea, E doar Lucrarea Ta. O, slavă şi-nchinare Ţie, Ți-aduc, Părinte, pe vecie!