1. Încinge-mă Slăvit Părinte,
Cu Adevărul sfânt şi tare,
Și-apoi trimite-mă nainte,
În lupta vieţii grea şi mare.
Căci ştii ce-ntinsă e minciuna,
Și ce viclean şi-ascuns trăieşte,
De cursa ei întotdeauna,
Prin Adevăr Tu mă păzeşte.

2. Cu platoşa neprihănirii
Îmbracă-mi viaţa mea oriunde,
Ca suliţa nelegiuirii
Să nu mai poat-a o pătrunde.
Şi-apoi trimite-mă în lume,
Să fac Lucrarea Ta curată,
Ca-n mine toţi să vadă cum e
O viaţă din păcat salvată!

3. Cu râvna unică şi vie,
A Evangheliei curate,
Picioarele mai mult să-mi fie,
De Tine zilnic încălţate,
Ca piatra grijilor din cale,
Să nu mă-nţepe sau rănească,
Și-apoi mă du pe-a lumii vale,
Să nalţ Solia Ta cerească!

4. Cu scutul harului credinţei,
Acoperit să fiu de Tine,
Și-apoi în lumea necredinţei
Trimite-mă cu veşti divine!
Să sting săgeţile arzânde,
Ce-n contra mea trimit vrăjmaşii,
Puteri din zi în zi crescânde,
Mai mult să-mi însoţească paşii!

5. Pe cap, Părinte, cu-ndurare,
Al mântuirii coif mi-aşează,
Și-apoi trimite-mă-n Lucrare,
Cu mintea liberă şi trează.
Să-Ţi pot cunoaşte vocea lină,
Să ştiu ce mi-ai făcut Tu mie,
Să umblu-n limpede lumină,
Să am cu Tine părtăşie!

6. Iar spada Duhului, ce este,
Cuvântul sfânt oricând puternic,
Pe-a biruinţei nalte creste,
Să mă păstreze mai statornic.
Şi-apoi trimite-mă în focul
Aprins al luptei îndârjite,
Căci liniştit privesc spre locul
Nădejdilor preafericite.

7. Îmi umple zilnic Tu potirul
Vieţii mele, Sfânt Părinte,
Prin Duhul să-şi reverse mirul
De rugăciune mai fierbinte.
Să pot veghea cu mulţumire,
Păstrând frumseţea curăţiei,
S-atrag pe toţi spre-a Ta iubire,
Izvorul sfânt al bucuriei.

8. Și astfel înarmat cu toată
Cereasca armătură vie,
S-ascult atent porunca-Ţi dată,
Viteaz ostaş la datorie!
Şi steagul sfânt al voiei Tale
Să-l nalţ mai sus, cu-nflăcărare,
Să afle toţi a vieţii cale,
Ce duce-n slava viitoare!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 152.