Pe-o cale singur, departe rătăceam
Sub greaua povară ce trist o purtam
În zare priveam, să fiu ajutat
Şi ce minunat, Isus m-a aflat!
Acum eu merg cu Isus, El e cu mine
Şi-n zile grele şi când mi-e bine
Ştiu că-n El pot să mă-ncred, pe Domnul Îl urmez
Deci pân' la sfârşit eu merg cu Isus.
Ştiu, poate fi mult până acolo sus
Ştiu, calea e-ngustă când merg cu Isus
Cu-al meu Salvator voi fi-n veşnicii
Şi singur nu merg, El mă va-nsoţi.
Mereu am să spun cât m-a iubit Isus
Şi ce bucurie mi-a dat El, de sus
Voi sta lângă El, deplin fericit
Pe veci cu Isus, al meu Domn iubit.
Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El. (Col. 2:6)