1. Dreapta Domnului câştigă,
Biruinţi slăvite.
Cad în ţărnă, nimicite,
Ziduri întărite.
Fericiţi sunt toţi aceia,
Care nu amână.
Să-şi încredinţeze soarta,
În cereasca Mână!

2. Dreapta Domnului revarsă,
Hrană-mbelşugată.
Ea preface-n rai pustia,
Tristă şi uscată.
Fericiţi sunt cei ce-şi lasă,
Slaba Ior ţărână.
S-o prefacă-n stropi de soare,
Preaslăvita Mână!

3. Dreapta Domnului aduce,
Pace şi lumină.
Ea statorniceşte-n suflet,
Bucuria plină.
Fericiţi-s-aceia care,
Vor ca să rămână!
În odihna şi tăria,
Din cereasca Mână!

4. Dreapta Domnului e totul,
Harul tot îl poartă;
Ea deschide-a veşniciei,
Luminată poartă.
Fericit cel ce-şi alege,
Dreapta ca stăpână!
Nicăieri nu-i singuranţă,
Ca-n cereasca Mână!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 300.