1. Te-am pus ca o pecete, pe inimă întâi,
Dorind mai sfânt şi dulce să-mi fii şi să-mi rămâi.
/: În toată-a mea fiinţă, pe toate-a ei simţiri,
Să-mi arzi cu vâlvătaia, /: cereştilor trăiri! :/bis 1 :/

2. Pe-altarul rugăciunii, cu-al lacrimilor mir,
Să mă-mpreuni cu harul din cer şi din potir.
/: În tot lăuntrul tainic al sufletului meu,
Să-mi străluceşti Isuse, ca /: Domn şi Dumnezeu! ://

3. Şi-apoi Te-am pus pecete pe braţul meu cel drept,
Dorind s-o port mai rodnic, mai harnic şi-nţelept.
/: Vestirea mea şi munca spre milă şi-ajutor,
S-alerge tot mai spornic, /: cu rod mântuitor! ://

4. Pe tot ce am în taină, pe tot ce fac vădit,
Să port a Ta pecete, mereu mai strălucit;
/: Ca şi-n fiinţa asta, şi-n cea de veci mereu,
Să-mi străluceşti Isuse, ca /: Domn şi Dumnezeu! ://

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 334.
Autor text: Traian Dorz.