Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Te-am pus ca o pecete, pe inimă întâi, Dorind mai sfânt şi dulce să-mi fii şi să-mi rămâi. /: În toată-a mea fiinţă, pe toate-a ei simţiri, Să-mi arzi cu vâlvătaia, /: cereştilor trăiri! :/ (bis 1) [V2] Pe-altarul rugăciunii, cu-al lacrimilor mir, Să mă-mpreuni cu harul din cer şi din potir. /: În tot lăuntrul tainic al sufletului meu, Să-mi străluceşti Isuse, ca /: Domn şi Dumnezeu! :/ (bis 1) [V3] Şi-apoi Te-am pus pecete pe braţul meu cel drept, Dorind s-o port mai rodnic, mai harnic şi-nţelept. /: Vestirea mea şi munca spre milă şi-ajutor, S-alerge tot mai spornic, /: cu rod mântuitor! :/ (bis 1) [V4] Pe tot ce am în taină, pe tot ce fac vădit, Să port a Ta pecete, mereu mai strălucit; /: Ca şi-n fiinţa asta, şi-n cea de veci mereu, Să-mi străluceşti Isuse, ca /: Domn şi Dumnezeu! :/ (bis 1)