1. Peste hotaru’nsămânţat,
Cu grâul ca lumina.
Ți s-a 'nmulţit nemăsurat,
De dureros neghina.

R1: Cândva strigam şi eu cerând,
S-o smulgi, să nu mai fie,
/: Nu-nţelegeam ce tainic gând,
Sfârşitu-l întârzie! : /

2. Dar azi l-aş vrea mai amânat,
Căci cine ştie câtă...
Se va preface’n grâu curat,
Din neghină urâtă.

R2: O, ce neghină-au fost atâţi,
Din ce-i azi grâu şi pâine! ...
/: Din ce-i neghină-acuma câţi,
La fel vor fi grâu mâine: /

3. Chiar eu ce neghină eram,
Ruşinea holdei sfinte.
Tu m-ai răbdat, dar ce făceam,
De m-ai fi smuls 'nainte?

R3: Fă secerişu’nspăimântat,
O, Doamne, să nu vină,
/: Pân'se va face grâu curat,
Tot ce-i acum neghină! : /