Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Peste hotaru-nsămânţat, Cu grâul ca lumina. Ți s-a 'nmulţit nemăsurat, De dureros neghina. Cândva strigam şi eu cerând, S-o smulgi, să nu mai fie, Nu-nţelegeam ce tainic gând Sfârşitu-l întârzie. [V2] Dar azi l-aş vrea mai amânat, Căci cine ştie câtă Se va preface-n grâu curat, Din neghină urâtă. O, ce neghină-au fost atâţi, Din ce-i azi grâu şi pâine! ... Din ce-i neghină-acuma câţi, La fel vor fi grâu mâine. [V3] Chiar eu ce neghină eram, Ruşinea holdei sfinte. Tu m-ai răbdat, dar ce făceam, De m-ai fi smuls 'nainte? Fă secerişu’nspăimântat, O, Doamne, să nu vină, Pân-se va face grâu curat, Tot ce-i acum neghină.