1. Alergi fără ţintă, eşti palid
Şi chipu-ţi e-atât de zdrobit.
Coboară pe drumul ce duce în moarte
De bine si pace, de veacuri lipsit.

2. Departe de casă, departe de Tatăl,
Ce-averea cerându-I, de mult ai plecat.
Tu sorbi din a lumii plăcere amară,
Ce-ţi toarnă în suflet din negru-i păcat.

3. Iar gândul ce-ţi face fiinţa-ţi bolnavă
S-adere mereu belşugul de pâine
Pe care argaţii-l primesc fără greu,
Se curmă în clipa când tu ca nevrednic te-ntorci: umilit. (3ori)

4. Ascultă, se-aude departe
O şoaptă plăpândă şi caldă mereu;
E-un glas de părinte ce se zarea străbate
Chemându-şi la Sine mereu fiul Său.

5. Ospăţul e gata, afară
Viţelul de frunte a fost junghiat.
Oricine să ştie că cel ce se-ntoarce
Părtaş e la slavă ca fiu de-mpărat.

6. Hai vino, aruncă-te-n calea-I
Cu pieptul de patimi oricât de zdrobit,
Rugându-L să-ţi şteargă de vină trecutul
Şi chiar ca nevrednic să fii: reprimit. (3 ori)