Text: Fivii Furnea; Muzica: Adrian Toader V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] Alergi fără ţintă, eşti palid Şi chipu-ţi e-atât de zdrobit. Coboară pe drumul ce duce în moarte De bine si pace, de veacuri lipsit. [V2] Departe de casă, departe de Tatăl, Ce-averea cerându-I, de mult ai plecat. Tu sorbi din a lumii plăcere amară, Ce-ţi toarnă în suflet din negru-i păcat. [V3] Iar gândul ce-ţi face fiinţa-ţi bolnavă S-adere mereu belşugul de pâine Pe care argaţii-l primesc fără greu, Se curmă în clipa când tu ca nevrednic te-ntorci: umilit. (3ori) [V4] Ascultă, se-aude departe O şoaptă plăpândă şi caldă mereu; E-un glas de părinte ce se zarea străbate Chemându-şi la Sine mereu fiul Său. [V5] Ospăţul e gata, afară Viţelul de frunte a fost junghiat. Oricine să ştie că cel ce se-ntoarce Părtaş e la slavă ca fiu de-mpărat. [V6] Hai vino, aruncă-te-n calea-I Cu pieptul de patimi oricât de zdrobit, Rugându-L să-ţi şteargă de vină trecutul Şi chiar ca nevrednic să fii: reprimit. (3 ori)