1. S-a-mpovărat cu-a multora durere
Şi suferinţa Singur ne-a purtat.
A biruit a vremii înnoptare
El, singur Fiu al cerului prea’nalt.
Lumina vie pentru-ntâia oară
A fost adusă nouă pe pământ,
Purtănd cu Ea belşugul îndurării,
Vestind prin jertfa-I noul legământ.

2. Izvor al milei, Fiu al umilinţei,
În haină purpurie îmbrăcat,
Primea să-I fie trupul, fără vină,
Din neştiinţa multora, brăzdat.
Răbdănd, vestea o nouă biruinţă,
O cale sfântă de-a umbla pe ea.
Câţi vor să-şi curme-n suflet însetarea,
El, dreaptă călăuză le va sta.

3. Isus vesteşte-a vremii îndurare
Nevrednicilor, moartea-n jertfa Sa;
Copiilor, un Tată-n cer prin care
Putea-vor loc în ceruri câştiga.
Lumina vie pentru-ntâia oară
A fost adusă nouă pe pământ,
Purtănd cu Ea belşugul îndurării,
Vestind prin jertfa-I noul legământ.