1. Nu e uşor când eşti lovit,
Să-ntorci obrazul cu blândeţe!
Răbdând, să ai necontenit,
A bucuriei frumuseţe.
Când plin de ură eul tău
Te-npinge înspre răzbunare,
Să te încrezi în Dumnezeu,
Şi să rămâi în aşteptare!

R1: Să urci Calvarul nu-i uşor!
Păşind pe urmele lăsate
/: De Cel ce-n toate iubitor,
A răsplătit cu bunătate. :/

2. Nu, pocăinţa nu-i un joc!
Şi Calea crucii nu-i uşoară!
Adesea-i un cuptor de foc
Dispreţ şi vorbe de ocară.
Adeseori te vei lovi,
Pe drum de pietrele tăioase
Dar printre ele vei găsi,
Mărgăritare preţioase.

3. Nu e uşor să rabzi tăcut!
A nedreptăţii răzvrătire,
Când pentru binele făcut,
Primești în schimb dezamăgire.
Dar prin credintă poţi vedea,
A răsplătirii zi măreaţă,
Când vei sfârşi cărarea ta,
În mult dorita dimineaţă!

R2: Căci vei ajunge negreşit
În marea zi a biruinţei
/: De vei rămâne neclintit
Smerit pe calea pocăinţei :/