x
Strofă 1
Iubitule, scriu să-nţelegi, Mărturisindu-mi gândul, /: C-a lui povară zile-ntregi M-apasă greu, de-a rândul. :/
Strofă 2
Săgeţile vrăjmaşe dor, Adânc se-nfig în viaţă, /: Și focul lor ucigător Mă arde şi mă-ngheaţă. :/
Strofă 3
Dar cel mai veninos venin Ce inima-mi străbate, /: Nu vine de Ia cel străin, Ci din săgeţi de frate. :/
Strofă 4
Cu arcul lui ţinteşte drept A vieţii rădăcină, /: A inimi-mi bătaie-n piept, Și-a ochilor lumină. :/
Strofă 5
Căci taina sufletului, el Mi-o ştie şi mă doare, /: Când văd că vrea în chip mişel Viaţa să-mi doboare! :/
Strofă 6
Unitu-s-a cu cel vrăjmaş, Durerea să-mi mărească, /: Cu glas hain, cu ochi trufaş, Mai crud să mă lovească! :/
Strofă 7
Cuvântul mi-i prea slab Să pot cuprinde-n el simţirea, /: Ce-mi scurmă sufletul meu tot Și-ntunecă privirea. :/
Strofă 8
O, Doamne, Doamne Tu mă ştii, Știi tot ce mă frământă, /: Știi starea inimii pustii... Vreau pacea Ta preasfântă! :/
Strofă 9
Iubirea Ta vreau a primi, În inima mea toată, /: Că-adânc doresc să pot iubi, Pe cel ce mă săgeată! :/
Strofă 10
Vreau inima-mi să i-o descui Să simtă-a ei văpaie, /: ce arde-n slujba Domnului, Cu fiece bătaie! :/
Strofă 11
Că nu ascunde gând străin, Nu are altă ţintă, /: Decât, Isus, s-arate plin, Fiinţa Ta Preasfântă. :/
Strofă 12
Şi liberat de-acest pământ, Legat doar de iubire, /: Mereu, mereu spre Cer m-avânt Cu-ntreaga mea simţire! :/
Strofă 13
Iubitule, iubitul meu, Mă doare-a ta rănire, /: Dar oricât m-ar durea de greu, Nu vreau o despărţire. :/
Strofă 14
Şi planuri şi păreri şi legi, Și orice ne-ar desparte, /: Să le-aruncăm pe toate-ntregi, În fundul mării moarte. :/
Strofă 15
În Domnul numa-n El uniţi, Și-n dragostea Lui mare, /: Iubite-aşa să fim găsiţi, În sfânta Lui Lucrare! :/
1. Iubitule, scriu să-nţelegi,
Mărturisindu-mi gândul,
/: C-a lui povară zile-ntregi
M-apasă greu, de-a rândul. :/
2. Săgeţile vrăjmaşe dor,
Adânc se-nfig în viaţă,
/: Și focul lor ucigător
Mă arde şi mă-ngheaţă. :/
3. Dar cel mai veninos venin
Ce inima-mi străbate,
/: Nu vine de Ia cel străin,
Ci din săgeţi de frate. :/
4. Cu arcul lui ţinteşte drept
A vieţii rădăcină,
/: A inimi-mi bătaie-n piept,
Și-a ochilor lumină. :/
5. Căci taina sufletului, el
Mi-o ştie şi mă doare,
/: Când văd că vrea în chip mişel
Viaţa să-mi doboare! :/
6. Unitu-s-a cu cel vrăjmaş,
Durerea să-mi mărească,
/: Cu glas hain, cu ochi trufaş,
Mai crud să mă lovească! :/
7. Cuvântul mi-i prea slab
Să pot cuprinde-n el simţirea,
/: Ce-mi scurmă sufletul meu tot
Și-ntunecă privirea. :/
8. O, Doamne, Doamne Tu mă ştii,
Știi tot ce mă frământă,
/: Știi starea inimii pustii...
Vreau pacea Ta preasfântă! :/
9. Iubirea Ta vreau a primi,
În inima mea toată,
/: Că-adânc doresc să pot iubi,
Pe cel ce mă săgeată! :/
10. Vreau inima-mi să i-o descui
Să simtă-a ei văpaie,
/: ce arde-n slujba Domnului,
Cu fiece bătaie! :/
11. Că nu ascunde gând străin,
Nu are altă ţintă,
/: Decât, Isus, s-arate plin,
Fiinţa Ta Preasfântă. :/
12. Şi liberat de-acest pământ,
Legat doar de iubire,
/: Mereu, mereu spre Cer m-avânt
Cu-ntreaga mea simţire! :/
13. Iubitule, iubitul meu,
Mă doare-a ta rănire,
/: Dar oricât m-ar durea de greu,
Nu vreau o despărţire. :/
14. Şi planuri şi păreri şi legi,
Și orice ne-ar desparte,
/: Să le-aruncăm pe toate-ntregi,
În fundul mării moarte. :/
15. În Domnul
numa-n El uniţi,
Și-n dragostea Lui mare,
/: Iubite-aşa să fim găsiţi,
În sfânta Lui Lucrare! :/
I: Aprilie 1960, Gherla
Cântările Harului, volumul 1, cântarea 31.