Scrisoare Iubitule scriu să-nțelegi
Nicolae Moldoveanu
V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15
[V1]
Iubitule, scriu să-nţelegi,
Mărturisindu-mi gândul,
C-a lui povară zile-ntregi
M-apasă greu, de-a rândul.
[V2]
Săgeţile vrăjmaşe dor,
Adânc se-nfig în viaţă,
Și focul lor ucigător
Mă arde şi mă-ngheaţă.
[V3]
Dar cel mai veninos venin
Ce inima-mi străbate,
Nu vine de Ia cel străin,
Ci din săgeţi de frate.
[V4]
Cu arcul lui ţinteşte drept
A vieţii rădăcină,
A inimi-mi bătaie-n piept,
Și-a ochilor lumină.
[V5]
Căci taina sufletului, el
Mi-o ştie şi mă doare,
Când văd că vrea în chip mişel
Viaţa să-mi doboare!
[V6]
Unitu-s-a cu cel vrăjmaş,
Durerea să-mi mărească,
Cu glas hain, cu ochi trufaş,
Mai crud să mă lovească!
[V7]
Cuvântul mi-i prea slab
Să pot cuprinde-n el simţirea,
Ce-mi scurmă sufletul meu tot
Și-ntunecă privirea.
[V8]
O, Doamne, Doamne Tu mă ştii,
Știi tot ce mă frământă,
Știi starea inimii pustii...
Vreau pacea Ta preasfântă!
[V9]
Iubirea Ta vreau a primi,
În inima mea toată,
Că-adânc doresc să pot iubi,
Pe cel ce mă săgeată!
[V10]
Vreau inima-mi să i-o descui
Să simtă-a ei văpaie,
ce arde-n slujba Domnului,
Cu fiece bătaie!
[V11]
Că nu ascunde gând străin,
Nu are altă ţintă,
Decât, Isus, s-arate plin,
Fiinţa Ta Preasfântă.
[V12]
Şi liberat de-acest pământ,
Legat doar de iubire,
Mereu, mereu spre Cer m-avânt
Cu-ntreaga mea simţire!
[V13]
Iubitule, iubitul meu,
Mă doare-a ta rănire,
Dar oricât m-ar durea de greu,
Nu vreau o despărţire.
[V14]
Şi planuri şi păreri şi legi,
Și orice ne-ar desparte,
Să le-aruncăm pe toate-ntregi,
În fundul mării moarte.
[V15]
În Domnul
numa-n El uniţi,
Și-n dragostea Lui mare,
Iubite-aşa să fim găsiţi, î
În sfânta Lui Lucrare!