Scrisoare Iubitule scriu să-nțelegi Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 [V1] Iubitule, scriu să-nţelegi, Mărturisindu-mi gândul, C-a lui povară zile-ntregi M-apasă greu, de-a rândul. [V2] Săgeţile vrăjmaşe dor, Adânc se-nfig în viaţă, Și focul lor ucigător Mă arde şi mă-ngheaţă. [V3] Dar cel mai veninos venin Ce inima-mi străbate, Nu vine de Ia cel străin, Ci din săgeţi de frate. [V4] Cu arcul lui ţinteşte drept A vieţii rădăcină, A inimi-mi bătaie-n piept, Și-a ochilor lumină. [V5] Căci taina sufletului, el Mi-o ştie şi mă doare, Când văd că vrea în chip mişel Viaţa să-mi doboare! [V6] Unitu-s-a cu cel vrăjmaş, Durerea să-mi mărească, Cu glas hain, cu ochi trufaş, Mai crud să mă lovească! [V7] Cuvântul mi-i prea slab Să pot cuprinde-n el simţirea, Ce-mi scurmă sufletul meu tot Și-ntunecă privirea. [V8] O, Doamne, Doamne Tu mă ştii, Știi tot ce mă frământă, Știi starea inimii pustii... Vreau pacea Ta preasfântă! [V9] Iubirea Ta vreau a primi, În inima mea toată, Că-adânc doresc să pot iubi, Pe cel ce mă săgeată! [V10] Vreau inima-mi să i-o descui Să simtă-a ei văpaie, ce arde-n slujba Domnului, Cu fiece bătaie! [V11] Că nu ascunde gând străin, Nu are altă ţintă, Decât, Isus, s-arate plin, Fiinţa Ta Preasfântă. [V12] Şi liberat de-acest pământ, Legat doar de iubire, Mereu, mereu spre Cer m-avânt Cu-ntreaga mea simţire! [V13] Iubitule, iubitul meu, Mă doare-a ta rănire, Dar oricât m-ar durea de greu, Nu vreau o despărţire. [V14] Şi planuri şi păreri şi legi, Și orice ne-ar desparte, Să le-aruncăm pe toate-ntregi, În fundul mării moarte. [V15] În Domnul numa-n El uniţi, Și-n dragostea Lui mare, Iubite-aşa să fim găsiţi, î În sfânta Lui Lucrare!