1. Iubitule, scriu să-nţelegi,
Mărturisindu-mi gândul,
C-a lui povară zile-ntregi
M-apasă greu, de-a rândul.

2. Săgeţile vrăjmaşe dor,
Adânc se-nfig în viaţă,
Și focul lor ucigător
Mă arde şi mă-ngheaţă.

3. Dar cel mai veninos venin
Ce inima-mi străbate,
Nu vine de Ia cel străin,
Ci din săgeţi de frate.

4. Cu arcul lui ţinteşte drept
A vieţii rădăcină,
A inimi-mi bătaie-n piept,
Și-a ochilor lumină.

5. Căci taina sufletului, el
Mi-o ştie şi mă doare,
Când văd că vrea în chip mişel
Viaţa să-mi doboare!

6. Unitu-s-a cu cel vrăjmaş,
Durerea să-mi mărească,
Cu glas hain, cu ochi trufaş,
Mai crud să mă lovească!

7. Cuvântul mi-i prea slab
Să pot cuprinde-n el simţirea,
Ce-mi scurmă sufletul meu tot
Și-ntunecă privirea.

8. O, Doamne, Doamne Tu mă ştii,
Știi tot ce mă frământă,
Știi starea inimii pustii...
Vreau pacea Ta preasfântă!

9. Iubirea Ta vreau a primi,
În inima mea toată,
Că-adânc doresc să pot iubi,
Pe cel ce mă săgeată!

10. Vreau inima-mi să i-o descui
Să simtă-a ei văpaie,
ce arde-n slujba Domnului,
Cu fiece bătaie!

11. Că nu ascunde gând străin,
Nu are altă ţintă,
Decât, Isus, s-arate plin,
Fiinţa Ta Preasfântă.

12. Şi liberat de-acest pământ,
Legat doar de iubire,
Mereu, mereu spre Cer m-avânt
Cu-ntreaga mea simţire!

13. Iubitule, iubitul meu,
Mă doare-a ta rănire,
Dar oricât m-ar durea de greu,
Nu vreau o despărţire.

14. Şi planuri şi păreri şi legi,
Și orice ne-ar desparte,
Să le-aruncăm pe toate-ntregi,
În fundul mării moarte.

15. În Domnul
numa-n El uniţi,
Și-n dragostea Lui mare,
Iubite-aşa să fim găsiţi, î
În sfânta Lui Lucrare!

I: Aprilie 1960, Gherla
Cântările Harului, volumul 1, cântarea 31.