1. Întoarce-te-acum, la al tău Făcător,
Acum cât e soare și lună,
Acum cât ești tânăr și poate ușor,
Căci viața aceasta se duce în zbor...
Și tu te vei duce la fel ca un nor
Cu-aceia ce trec în țărână.

R: Până când găleata la fântână
Fără apă-n ea o să rămână,
Până când migdalul nu-nflorește,
Vino astăzi și te pocăiește!

2. Întoarce-te-acum, cât mai poți mesteca
Și-ți afli-n bucate plăcerea!
Acum ești cu minte și poti judeca,
Dar mintea se pierde, se pierde și ea;
Iar mâinile tale când vor tremura
Vei vrea, dar n-o să ai putere.

3. Întoarce-te-acuma din multele căi
Pe care-ai căutat fericirea,
Și lasă păcatul cu-a-sale odăi,
Căci slava aceasta e pentru cei răi,
Dar calea ce duce prin munți și prin văi,
Pe ea, vei afla mântuirea.

4. Întoarce-te acuma, copile iubit,
Acuma când încă tăria
Te-ajută să umbli, să fii fericit,
Căci și pentru tine Hristos a murit
Dar și pentru tine există sfârsit,
Căci dincolo e veșnicia!

5. Întoarce-te până ce chipul de lut
Se-ntoarce, din nou, în țărână,
Iar duhul se duce, în necunoscut,
În locul de-osandă sau raiul plăcut,
Depinde în cine și ce ai crezut,
Cu-acela el o să rămână.