Anonim V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Întoarce-te-acum, la al tău Făcător, Acum cât e soare și lună, Acum cât ești tânăr și poate ușor, Căci viața aceasta se duce în zbor... Și tu te vei duce la fel ca un nor Cu-aceia ce trec în țărână. [C] Până când găleata la fântână Fără apă-n ea o să rămână, Până când migdalul nu-nflorește, Vino astăzi și te pocăiește! [V2] Întoarce-te-acum, cât mai poți mesteca Și-ți afli-n bucate plăcerea! Acum ești cu minte și poti judeca, Dar mintea se pierde, se pierde și ea; Iar mâinile tale când vor tremura Vei vrea, dar n-o să ai putere. [V3] Întoarce-te-acuma din multele căi Pe care-ai căutat fericirea, Și lasă păcatul cu-a-sale odăi, Căci slava aceasta e pentru cei răi, Dar calea ce duce prin munți și prin văi, Pe ea, vei afla mântuirea. [V4] Întoarce-te acuma, copile iubit, Acuma când încă tăria Te-ajută să umbli, să fii fericit, Căci și pentru tine Hristos a murit Dar și pentru tine există sfârsit, Căci dincolo e veșnicia! [V5] Întoarce-te până ce chipul de lut Se-ntoarce, din nou, în țărână, Iar duhul se duce, în necunoscut, În locul de-osandă sau raiul plăcut, Depinde în cine și ce ai crezut, Cu-acela el o să rămână.