1. Nu, nu suntem un vis, o întâmplare
un lut de sine însuşi frământat.
/: Ci ne-a zidit o minte creatoare,
o-nţelepciune fără de hotare.
Există Dumnezeu! (bis 2) Ce minunat! :/

2. Nu. Nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne-nduplecat.
/: Ci noi avem un duh şi-o libertate
și-o inimă ce pentru ceruri bate.
Există Dumnezeu! (bis 2) Ce minunat! :/

3. N-ar fi simţit în veci de veci ţărâna
surâsul unui crin imaculat,
/: de n-ar fi-ntins Atotstăpânul mâna
să umple-n noi de simţământ fântâna.
Există Dumnezeu! (bis 2) Ce minunat! :/

4. Avem cu noi Scriptura ca dovadă,
avem minuni şi semne ne-ncetat.
/: Şi cine vrea pe Dumnezeu să-L vadă,
să stea în faţa Lui pe baricadă!
Există Dumnezeu! (bis 2) Ce minunat! :/

5. Nu-i calea noastră veşnic însorită,
nu-i viaţa totdeauna un palat.
/: Dar o trăim căci merită trăită,
când peste lumea asta mărginită,
există Dumnezeu (bis 2 ) cu-adevărat. :/

6. Nu. Nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevăr s-a revelat!
/: Isus e-n noi, lumină şi iubire,
iar moartea e un zbor spre nemurire.
Există Dumnezeu! (bis 2) Ce minunat! :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 235.
versurile aparțin poetului Costache Ioanid, melodia a fost compusă de Nicolae Moldoveanu, se găsește în volumul Cântările Harului. Poezia a fost recitată în balconul Operei din Timișoara în 20 decembrie 1989 de către Speranța Doina Cătană... titlul și leitmotivul poeziei au devenit sloganul revoluției de la Timișoara