1. Cu harul Tău mă-nviorezi,
Iubitul meu Mântuitor,
Și calea mea mi-o-nseninezi,
De câte ori Te chem cu dor.

R: Cu dor mai plin,
La Tine vin,
Vreau să Te-ascult,
Isus, mai mult.
În harul Tău să mă cuprinzi,
Și-n Tine-ntreg să mă ascunzi.

2. Aripi de foc îmi dai mereu,
Să zbor mai sus, să ard ce-i rău,
Desăvârşit s-arăt ce-s eu,
Prin jertfa Ta, prin harul Tău.

3. Cununi de sori, cununi de har,
Aşezi mereu pe fruntea mea,
Când cred smerit, când nu-n zadar,
Cunosc preasfântă voia Ta.

4. Mă-nchin adânc, mă-nchin supus,
'naintea Ta preafericit,
Mântuitorul meu Isus,
Căci m-ai ales și m-ai primit!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 220.