Și lupta e continuă și foarte dură: nu există armistițiu...și cel mai mare dușman al tău e eul propriu...

Și cine nu mai luptă pt sfințenie nu-i că a ajuns sfânt ci mai degrabă pt că este lipsit de ea... „cel ce-i sfânt să se sfințească” iar cine nu-i sfânt nu se poate sfinți pt că unde nu-i sfințenie nu-i nici viață și un mort nu reacționează... Suntem sfințiți prin Cuvânt, prin credința în Jertfa Domnului, curățiți prin sângele jertfei Sale și odată intrați în neprihănirea și odihna Lui nu se poate să nu fii îndemnat de Duhul care te însoțește să te sfințești la propriu, adică să dobândești o sfințenie proprie... Doamne ajută-ne!