Cîteva clarificări cu privire la Evrei 6:4-6!
Autor: Vasile Filat  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de RepalovVeaceslav in 07/04/2019
    12345678910 0/10 X

Întrebare:

Am citit un comentariu făcut de dumneavoastră cu privire la Evrei cap. 6. “Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.” (Evrei 6:4-6) Poate puteți să-mi dați o explicație mai clară aici dacă nu cer prea mult de la dumneavoastră. Acești oameni evrei erau oameni născuţi din nou sau nu erau mântuiţi? Făceau parte din Biserica Lui Hristos? De ce spune versetul că e cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi, înseamnă că ei au fost născuți din nou sau înnoiţi? Şi dacă au căzut este imposibil pentru ei să fie mântuiţi? Eu înțeleg din Sfânta Scriptură cä cel credincios, care este copil al Domnului, chiar dacă cade, atunci când vine si mărturiseşte păcatul înaintea Domnului el primește iertarea bazat pe 1 Ioan 1:9. Aștept să-mi răspundeţi si Domnul să vă dea binecuvântare si mult har in lucrarea care o faceți pentru El.

Cîteva clarificări cu privire la Evrei 6:4-6Cred că aţi citit articolul “Destinatarii- cheia înţelegerii pasajului biblic Evrei 6:4-6” în care mi s-a părut că am răspuns la întrebările care mi-au fost puse. Dar, înţeleg că trebuie să vin cu careva explicaţii şi precizări.

Erau născuţi din nou evreii la care se face referinţă în Evrei 6:4-6?

Nu, cred că nu erau născuţi din nou. De la începutul cărţii până aici, autorul le demonstrează că Isus este Hristosul şi îi îndeamnă să creadă în Domnul Isus. Iată câteva exemple. De la începutul cărţii, autorul se identifică cu ei ca şi Evreu şi spune:

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. (Evrei 1:1-2)

Apoi le demonstrează că Isus nu este înger, ci este mai presus de îngeri şi este Dumnezeu din Dumnezeu. Dacă ar fi fost destinatarii creştini născuţi din nou, de ce ar mai fi insistat atât de mult autorul să le demonstreze că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi nu înger?

La începutul capitolului 2 le atrage atenţia la făgăduinţele pe care le au ei din Vechiul Testament cu privire la Mesia şi scrie:

De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa! (Evrei 2:1-4)

Deci, dacă ei nu se ţin de promisiunile date în Vechiul Testament cu privire la Domnul Isus, dacă nu cred în El, atunci vor fi depărtaţi de aceste promisiuni. Textul spune despre ei că stau nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare.

La începutul capitolului 3 îi îndeamnă să-şi aţintească privirile la Isus Hristos pentru că El doar este adevăratul Mare Preot şi apoi le demonstrează că Isus este mai mare decât Moise pentru că Moise a fost slugă în casa lui Dumnezeu pe când Isus este credincios ca Fiu peste casa lui Dumnezeu şi El este şi creatorul acestei case. Dacă ar fi fost destinatarii creştini născuţi din nou, de ce le-ar fi vorbit autorul aceste lucruri? Nu crezi că erau de prisos?

Făceau destinatarii parte din Biserica lui Hristos?

Nu, nu făceau încă parte din Biserica lui Hristos. Tocmai de aceea şi le-a scris autorul această epistolă, ca să-i îndemne să creadă în Domnul Isus şi să devină parte din Biserica Lui. Să mai privim odată versetul:

Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit. (Evrei 6:4-6)

Autorul nu se referă la naşterea lor din nou pentru că aceasta nu a avut loc încă. Dar, ca să înţelegem aceasta să vedem…

Ce înseamnă că ei s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt?

Să mai citim odată cu atenţie Epistola către Evrei de la început până la punctul acesta şi să vedem ce ne este relatat despre Duhul Sfânt şi ce rol a avut în viaţa şi credinţa destinatarilor. La începutul capitolului 2 scrie:

De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa! (Evrei 2:1-4)

Aici ne este prezentat un fel cum ei s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt prin faptul că atunci când le-a fost vestită Evanghelia de Domnul Isus sau de apostoli sau ceilalţi ucenici, Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt. Ei au văzut lucrarea şi puterea Duhului Sfânt ca să poată crede Evanghelia.

Următoarea referinţă la Duhul Sfânt este aceasta:

De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu, unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat, dar, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” (Evrei 3:7-11)

Autorul citează pasaje din Vechiul Testament, citează Sfintele Scripturi, dar spune că aşa zice Duhul Sfânt, aceasta este vocea Duhul Sfânt către ei. Deci, spre deosebire de alte popoare, ei au avut părtăşie cu Duhul Sfânt prin Sfintele Scripturi care le-au avut şi care le erau predicate continuu.

Şi la sfârşitul capitolului 5 tot le mai accentuează odată că ei au avut şi au Sfintele Scripturi pe care le nesocotesc şi nu caută să le pătrundă sensul ca să fie mântuiţi. Cu privire la Domnul Isus ei au fost luminaţi şi au gustat darul ceresc şi apoi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt pentru că au văzut lucrările Lui puternice gustând Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor.

Când zice autorul că destinatarii s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt nicicum nu spune că ei au fost născuţi din nou şi au Duhul Sfânt în ei, pentru că tot contextul până aici nu arată aceasta.

De ce spune versetul că e cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi, înseamnă că ei au fost născuți din nou sau înnoiţi?

Nu, nu au fos
t născuţi din nou, dar au fost luminaţi odată de Dumnezeu, au gustat darul ceresc şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt pentru că au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor atunci când le-a fost vestită Evanghelia şi Dumnezeu întărea mărturia cu semne, minuni şi cu darurile Duhului Sfânt. Ei au parcurs o importantă parte din calea lor spre mântuire şi dacă refuză să creadă că Domnul Isus este Hristosul, aceasta înseamnă căderea lor. Atunci este cu neputinţă pentru ei să fie din nou înnoiţi pentru că ei au refuzat pe Domnul Isus care este unica cale de mântuire. Nu există alta.

Primeşte iertare copilului lui Dumnezeu dacă cade, dar vine la Dumnezeu şi se pocăieşte?

Da, bineînţeles că primeşte. Toată Scriptura învaţă aceasta. Textul din 1 Ioan la care aţi făcut referinţă este adresat creştinilor şi spune aceasta:

Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:6-9)

Apoi, imediat la începutul următorului capitol citim:

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. (1 Ioan 2:1-3)

Dumnezeu să ne ajute să trăim totdeauna într-o deplină ascultare de El şi să ne ferim de orice păcat şi influenţă păcătoasă. Dar dacă păcătuim, să alergăm la El ca să primim iertare:

Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:15-16)

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 53
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni