Gloria Evangheliei
Autor: Chris Ratiu  |  Album: Diverse  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de chrisratiu in 02/03/2012
    12345678910 0/10 X

 

Ne-am adunat, cred, în locul acesta pentru a-l onora pe Hristos, Cuvântul Viu, dorind să învățăm Cuvântul Său,  să-L înțelegem, să-L ascultăm, și să-L împlinim, dorind ca într-adevăr, viețile noastre  să fie și să rămână: Un Loc pentru Cuvânt.

Importanța Scripturii este înțeleasă mai mult la un nivel pur teoretic în climatul creștin al secolului al XXI-lea. În lipsa Scripturii nu putem însă vorbi de adevăr, neavând standardul adevărului nu putem vedea nevoia de neprihănire, nu putem cunoaște vestea bună a împăcării, credința nu s-a născut încă în inimile noastre ( credința vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu ), iar despre nădejdea mântuirii nu mai poate fi vorba. Iată deci încă o dată, scoasă în evidență această țesătură unică, creată de Dumnezeu, țesătură care asigură protecția totală a credinciosului.

Ultimele generații au înregistrat o alunecare într-o nouă realitate, realitate în care credința nesăbuită are o tracțiune din ce în ce mai puternică. Tot mai mulți în comunitatea evanghelică mondială sunt înclinați în a disprețui doctrina în favoarea experienței personale. Foarte mulți sunt deasemenea dispuși să desconsidere deosebirile biblice esențiale, pentru a realiza o unitate externă a credincioșilor de toate nuanțele.

Creștinismul caracterizat de o credință inteligent-rațională și profund biblică a căzut în declin, biserica generației actuale devenind în mod inevitabil, incredibil de tolerantă cu doctrinele aberante și învățăturile bizare. În același timp, ca și o culme a ironiei poate, toleranța pentru învățătura sănătoasă tinde puternic spre zero.

Relativismul este unul din noile reflexe condiționate apărute în caracterul creștin. Să mai declari astăzi că adevărul este doar unul, că nu este nimic de negociat în dreptul lui demonstrează rigiditate și lipsă de înțelegere, acestea din urmă punând la îndoială chiar și bunul simț, ca să nu mai vorbim de asemănarea cu Hristos. Este un principiu deja bine conturat că adevărul este fluid, că depinde mult de perspectivă, și asta îl face relativ. În această nouă realitate s-a renunțat la Scriptură ca fiind testul de încredere al adevărului.

Cel mai mare tabu la ora asta este intoleranța, de care ești acuzat oridecâteori insiști asupra unui principiu în detrimentul opiniei altuia. Când toleranța este însă mai prețuită decât adevărul, se lasă cu nepăsare, iar compromisurile doctrinare nu duc decât la o confuzie și mai mare în biserică.

Adevărul nu este slujit, nu este onorat, nu este ajutat in nici un fel de cei care-l neagă sau îl evită. Învățătura sănătoasă este motorul Evangheliei creștine, ea fiind de fapt și testul suprem al părtășiei noastre. – Ne unim cu cei aflați în adevăr și ne separăm de cei ce nu sunt în el.

Biserica nu mai are discernământ, suferind parcă de versiunea spirituală a SIDA. Suntem asaltați cu cărți, articole, cd-uri, dvd-uri, emisiuni și nu înțelegem că succesul mesagerului nu garantează veridicitatea mesajului. Am rămas vulnerabili, pentru că ne lipsește angajamentul vis a vis de adevărul divin. Biserica este ignorantă din punct de vedere doctrinar și această ignoranță a deschis larg ușa pentru orice prezentare și interpretare eronată.

Os Guiness scrie  în una din cărțile sale: “În efortul de-a deveni relevantă, biserica a devenit irelevantă. Decisă să se redefinească în spațiul cultural, pentru a fi pe placul societății, biserica a devenit incapabilă să o mai confrunte.”

Se pare deci că biserica secolului al XXI-lea este într-o cădere amețitoare, abandonându-și tradițiile și doctrinele, rupând astfel legăturile cu teologia și adevărurile esențiale creștinismului. Am ajuns să mergem în aceeași direcție cu lumea, plutind în derivă pentru că ne-am rupt de propriul trecut. Cred că o rugăciune potrivită pentru noi toți ar fi să continuăm să luptăm plini de pasiune pentru adevăr, trăind în adevăr, iubind în adevăr, fiind credinciosi adevărului.

Adevărul ne unește, ne leagă împreună, el trebuie întotdeauna să guverneze exercițiul iubirii.

2 Ioan v1-3 : “Prezbiterul  către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe care -i iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul, pentru adevărul acesta care rămâne în noi și care va fi cu noi în veac:

Harul, îndurarea și pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl și din partea Domnului Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste!” 

 

Cu alte cuvinte, ceea ce ne conectează este adevărul. Nu vreo denominație sau vreo nebuloasă spirituală, ci adevărul. Adevărul revelat ne leagă în cunoștința comună și încrederea în El. Cunoscând adevărata Evanghelie a mântuirii numai prin har, ne vom întoarce de la păcat înspre Hristos, Dumnezeul întrupat, care a trăit o viață sfântă, fără de păcat, a murit o moarte substitutivă, a fost ridicat din mormânt în mod real, fizic, S-a înălțat la ceruri unde mijlocește pentru noi și unde ne va duce în ziua aceea glorioasă. Acesta este motorul Evangheliei Adevărului.

 

Nu stiu cât de bine o cunoștea Ioan pe această femeie, dar există o dragoste în toți cei care împărtășesc adevărul, care nu depinde de anii de prietenie, de copilărie, sau de trecutul petrecut împreună. Prietenia apare foarte repede între cei care trăiesc aceeași viață spirituală, guvernată de aceleași priorități. Toate afecțiunile, simpatiile și  compasiunea pe care le experimentăm, le experimentăm pentru că suntem legați în adevăr. Adevărul este deci cel ce produce dragostea și nimeni nu poate fi mântuit în lipsa lui. 

 Adevărul și dragostea creează mai apoi contextul în care Dumnezeu trimite harul, îndurarea și pacea.

Nimeni nu a subliniat lucrul acesta mai mult decât sfântul apostol Pavel. Aceasta este Evanghelia pe care Pavel a îmbrățișat-o, a iubit-o, a respectat-o, a purtat-o cu credincioșie. Aceasta este Evanghelia care i-a condus întreaga existență, pentru care a suferit cu bucurie până la sfârșit și pe care a apărat-o cu prețul vieții. Dar oare ce a înțeles Pavel, încât a putut păstra până la capăt convingerea neclintită că merită să sacrifici totul, că nici un preț nu-i prea mare? Cum arată viața peste care strălucește lumina Evangheliei? Cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu vom încerca să răspundem la această întrebare în intervalul care ne stă înainte.

2 Cor 4:1-7

,,1.De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am   căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.

  1. Ca unii care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.
  2. Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,
  3. a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
  4. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Iisus. Noi suntem robii voștri pentru Iisus.
  5. Căci Dumnezeu, care a zis: ,,Să lumineze lumina din întuneric’’,ne-a luminat inimile,pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Iisus Hristos.
  6. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. ‘’

 

  1. Lumina adevărului Evangheliei l-a ajutat să înțeleagă superioritatea Noului Legământ. (v1) ,,De aceea, fiindcă avem slujba aceasta’’

Pentru a înțelege despre ce vorbește sfântul apostol, trebuie să ne întoarcem în capitolul 3. Despre ce slujbă vorbește Pavel? 

2 Cor 3:4-12 - Read

Dacă Vechiul Legământ (Legea) a avut slava lui, dovada fiind strălucirea feței lui Moise. Noul Legământ, Noul Testament, slujba Duhului, slujba aducătoare de neprihănire abundă în slavă. 

  • Noul Legământ este dătător de viață. (v6)
  • Noul Legământ este aducătorul neprihănirii (v7-9)
  • Noul  Legământ este veșnic (netrecător) (v10-11)
  • Noul Legământ este aducător de speranță (v12)
  • Noul Legământ este centrat în Hristos (v13-14)
  • Noul Legământ este împuternicit de Duhul  (v 17-18)

Am vorbit dimineață pe larg ce a însemnat pentru Saul din Tars această întâlnire cu Noul Legământ în Hristos. - Ce transformare fenomenală în viața tânărului fariseu.

Am primit această slujbă, slujba aducătoare de viață și neprihănire, o slujbă permanentă, aducătoare de speranță, centrată în Hristos și împuternicită de Duhul. Pentru că am primit această slujbă slăvită noi nu cădem de oboseală. Împuterniciți de Duhul vom găsi întotdeauna resurse de a merge mai departe. Versiunea  NKJV traduce ekakeo cu sintagma ,,we do not lose heart.(nu ne descurajăm). ekakeo înseamnă mai degrabă a face un rău, a perverti. În contextul nostru putem citi: ,, De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am   căpătat-o, noi nu o pervertim.’’

Când înțelegi valoarea infinită și gloria Evangheliei nu-ți poți permite s-o pervertești. Nu există nici un echivoc în adevărul ei, poți să-l accepți sau poți să-l respingi dar nu-l poți perverti. Însuși Dumnezeu a plătit prețul suprem pentru ea. Vedeți de ce n-a ezitat niciodată Pavel în a proclama tot adevărul? Oricare ar fi fost prețul el a fost întotdeauna gata să-l plătească.

Poate în punctul acesta vă felicitați că nu sunteți predicatori, că doar ei au mai mult treabă cu Evanghelia. Evanghelistul irlandez Gypsy Smith a făcut însă următoarea afirmație: ,,There are five Gospels. Matthew, Mark, Luke, John, and the Christian, and some people will never read the first four.”

Ce responsabilitate apasă dintr-o dată pe umerii fiecăruia dintre noi! Vom fi oare la înălțimea chemării?

       II.Lumina adevărului Evangheliei l-a ajutat să înțeleagă că slujba aceasta este rezultatul îndurării. (v1) ,, avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am   căpătat-o’’

Am întâlnit oameni care gândesc că au câștigat dreptul de-a predica și de-a reprezenta Evanghelia. Adevărul este că niciunul nu este vrednic, eu știu sigur că nu sunt vrednic de lucrul acesta. Este doar datorită îndurării pe care am primit-o. 

1 Tim 1:12-13

,,Mulțumesc lui Hristos Iisus, Domnul nostru că m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor și batjocoritor. Dar am căpătat îndurare pentru că lucram din neștiință, în necredință!’’

Așa am ajuns și eu slujitor dragii mei. Pentru că Dumnezeul nostru este plin de har și de îndurare. Seminarul nu te poate învrednici, nici doctoratul nu te poate ajuta mai mult. Este doar îndurarea Lui. Când înțelegi cu adevărat că nu datorită vreunui merit ai primit vrednicia aceasta, realizezi că nu poți avea prea multe așteptări. Auzi în stânga și în dreapta de pastori care pleacă, care renunță din cauza oboselii. (BURNOUT) Personal nu cred că-i vorba de oboseală cât mai degrabă de așteptări neconfirmate. Lucrurile nu merg cum m-am așteptat! Merit să fiu tratat altfel! 

Este o vorbă aici în America: ,, Be careful what you wish for!’‘ Nu știu dacă cineva și-ar chiar dori să fie tratat cum ar merita. Nici Dumnezeu nu ne tratează cum am merita-o, și eu personal Îi mulțumesc pentru asta. 

De câte ori ajung să deschid Biblia și să proclam Cuvântul Său mă copleșește grandoarea îndurării și dragostei lui Dumnezeu. Domnul m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui, măcar că eram un hulitor și-un batjocoritor totuși am căpătat îndurare.

 Ce bine ar fi ca fiecare dintre noi să fim și să rămânem copleșiți de un sentiment de adâncă umilință și gratitudine pentru că am primit încrederea și îndurarea aceasta din partea Domnului. - De a-l reprezenta pe El în lume. 

        III. Lumina adevărului Evangheliei l-a făcut să realizeze necesitatea unei conștiințe curate. 

Când înțelegi grandoarea Noului Legământ la care ai ajuns și tu părtaș, când realizezi ce încredere ți-a acordat Dumnezeu în îndurarea Lui când te-a declarat ambasadorul Său, vezi foarte deslușit că trebuie să-ți păstrezi conștiința curată.

Este adevărat că slujba aceasta este rezultatul îndurării Sale, dar asta nu lasă loc pentru păcat.(v2): ,, Ca unii care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu.’’

 Cât sunt de dezgustătoare și de descurajatoare episoadele de genul Jimmy Swaggart sau mai recent Ted Haggard. Câtă pagubă aduc  Cuvântului lui Dumnezeu și Numelui Său astfel de dezvăluiri. Eu nu am o viață dublă spune Pavel, pentru că orice este rușinos și orice vicleșug afectează în ultimă instanță nu doar viața mea ( mă face pasibil de pedeapsa lui Dumnezeu și de pierderea încrederii comunității) ci și Cuvântul lui Dumnezeu.

2 Cor 1:12 ,,Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și o curăție de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înțelepciune omenească, ci pe harul lui Dumnezeu.’’

Conștiința mea este curată și asta este cel mai important spune Pavel. Acuzațiile vor veni, El este un foarte bun exemplu în sensul acesta. Acuzat din toate părțile, că nu are scrisori de recomandare, că nu are apostolia, bătut de romani, împroșcat cu pietre de evrei, ridiculizat de frați, părăsit de tovarășii de slujbă. 2 Tim 4:9-16 - READ

2 Cor 10:10 ,, De fapt, zic ei ,,epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere; dar, când este de față el însuși, este moale și cuvântul lui n-are nici o greutate.’‘   Ridiculizat da, acuzat da, părăsit da, dar din toate a ieșit biruitor pentru că era călăuzit de adevăr și cu conștiința curată.

Când orice gând îl faci rob ascultării de Hristos nu se poate să fie altfel!  

        IV. Lumina adevărului Evangheliei l-a făcut să înțeleagă că rezultatele depind de Dumnezeu.

Câți nu vin astăzi cu ideea că trebuie să schimbăm mesajul pentru a fi relevanți din punct de vedere cultural. S-au scris sute și sute de cărți pe tema asta. Ce să facem pentru ca Evanghelia să intre și ea în secolul XXI.

Mesajul clasic nu mai merge! se lamentează ei, nu mai dă rezultate. A fost potrivit pe vremea apostolilor, poate chiar până în evul mediu. Noi trăim în secolul progresului, suntem avansați. Nu mai avem nevoie de predicatori, avem nevoie de comunicatori. Stilul trebuie schimbat, mesajul trebuie schimbat, totul trebuie schimbat! 

Schimbat în ce? Cum aflăm ce ar merge mai bine? Să-i întrebăm pe oamenii de pe stradă ce ar vrea să vadă la noi la biserică. Așa s-a născut ideea de seeker sensitive church. Facem seară de comedie creștină, teatru creștin, wrestling creștin. Cireașa pe această plăcintă va fi un mesaj de scurt metraj cu câteva grăunțe de psihologie cu gust tot creștin. (you can do it...we can help)

Aceste biserici au înregistrat o creștere de-a dreptul explozivă în numărul de participanți. Se pare că ideea produce rezultate, diluăm Evanghelia, nu mai confruntăm nici un păcat, spunem orice vor oamenii să audă ca să-i băgăm aici înăuntru. Apoi îi evanghelizăm! S-a întâmplat așa? Nu

Pavel este de altă părere. Credem că mesajul Evangheliei nu mai merge azi pentru că este demodat? Mergea mai bine pe vremea lui Pavel?

Haideți să-l analizăm: Un evreu crucificat de romani la insistențele conaționalilor săi, deși a murit, a treia zi a înviat, s-a înălțat la ceruri și pretenția Lui este ca fiecare om să-l proclame ca stăpân devenind sclavul Său. 

Într-o societate în care sclavia era înțeleasă nu doar la nivel teoretic cum este în cazul nostru azi, mesajul ăsta era o nebunie. Sclavul deja era scârbit de sclavie, de ce să accepte domnia acestui evreu. Proprietarul de sclavi știa la prima mână de ce tratament au sclavii parte pentru că el administra tratamentul respectiv. Omul liber ce motiv ar fi avut să cocheteze cu sclavia?

De-asta ne spune Pavel în 1 Cor 1:21-24 ,, Căci întrucât lumea cu înțelepciunea ei n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, și grecii caută înțelepciune; Dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire și pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.’’

Și continuă câteva versete mai jos în 1 Cor 2:2 ,,Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Iisus Hristos și pe El răstignit.’’

Pavel a înțeles foarte bine pilda semănătorului.  (Marcu 4:3-9)

Uitați-vă și la remarca Domnului Iisus din Marcu 4:26-27 ,,Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum.’’

Cum vom face atunci să îi convingem pe oameni?

Pavel explică:

  1. Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,
  2. a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
  3. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Iisus. Noi suntem robii voștri pentru Iisus.
  4. Căci Dumnezeu, care a zis: ,,Să lumineze lumina din întuneric’’,ne-a luminat inimile,pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Iisus Hristos.

Rezultatele depind exclusiv de Dumnezeu pentru că în fiecare inimă care crede se întâmplă ceva ce doar Dumnezeu poate face. - Se repetă paradigma creației. Dumnezeu zice să fie lumină și se face lumină în inima omului.(POST TENEBRAS LUX) Dumnezeu pășește în întunericul inimii și poruncește să fie lumină. Este lucrarea Lui. De la El vine și credința și înfăptuirea pentru ca nimeni să nu se poată lăuda cu nimic.

Și pentru că nimeni nu se poate lăuda cu nimic va fi ușor să înțelegem ultimul punct din mesajul acesta.

         V. Lumina adevărului Evangheliei l-a făcut să înțeleagă cât este de nesemificativ.

Versetul 7 este o lecție de umiliță :

,, Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.’’

Când socotești tot ce-ai realizat ca fiind gunoi te vei putea considera un simplu vas de lut. Ce înseamnă vas de lut în optica  sfântului apostol?

Pavel elaborează în 2 Tim 2:20 ,,Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de pământ. Unele sunt pentru o întrebuințare de cinste, iar altele pentru o întrebuințare de ocară.’’ 

Iată o lecție de umilință de la un om transformat de gloria Evangheliei lui Hristos. Mă rog ca această Evanghelie să aibă prioritate absolută în biserica aceasta și viețile noastre ale tuturora să reflecte slava aceasta în biserică și în lume. Luni, Marți, Miercuri, Joi... oamenii vor continua să ne citească. 

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1924
  • Export PDF: 2
Opțiuni