Cum să fim ucenicii Domnului Isus Hristos
“Cum să fie ucenicul lui Isus
Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El s-a întors şi le-a zis:” Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteală cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi şi toţi cei ce îl vor vedea, să înceapă să râdă de el şi să zică:” Omul acesta a început să zidească şi n-a putut isprăvi.” Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Astfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acela? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă” (Luca cap.14:25-35).
Cine doreşte să fie ucenicul Domnului trebuie mai întâi să se gândească la responsabilităţile ce şi le asumă, prin legământul încheiat cu Dumnezeu. Acest legământ sacru trebuie respectat cu sfinţenie şi credincioşie faţă de Domnul. Aceasta presupune angajamentul de credinţă şi de ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu (Luca cap.14:28-32). Legământul încheiat cu Dumnezeu mai înseamnă şi stabilirea unei relaţii vii cu El, o relaţie de ascultare de Domnul, motivată de o dragoste profundă pentru El. Deci noi slujim pe Dumnezeu şi urmăm pe Domnul Isus pentru că Îl iubim. Domnul Isus Hristos, fiind înconjurat de mult norod, le-a vorbit oamenilor şi, în mod special celor ce erau hotărâţi să-L urmeze ca ucenici ai Săi, despre condiţiile ce trebuie să le îndeplinească pentru a fi vrednici de El. Prima condiţie pentru ucenic este să aibă dragoste pentru Dumnezeu, dragostea cea mai mare şi mai mare decât dragostea manifestată pentru toţi cei dragi: părinţi, surori, fraţi, copii şi chiar mai mare decât viaţa noastră. Nu întâmplător condiţia dragostei de Dumnezeu este pusă pe primul loc, deoarece, toate acţiunile de credinţă, cunoaşterea lui Dumnezeu prin studierea Bibliei, hotărârile de slujire şi sfinţire, naşterea din nou şi toate faptele de pocăinţă făcute înaintea Domnului, să fie motivate şi făcute din dragoste pentru Dumnezeu. Versetul 26, adresat celor ce vor dori să vină la Domnul trebuie ca mai întâi “să urască pe cei dragi” chiar şi viaţa lor. Acestea, spuse de Domnul Isus, trebuiesc interpretate şi înţelesul acestor cuvinte nu este să îi urâm şi să le dorim răul celor dragi ai noştri şi nici chiar unuia din semenii noştri. Biblia nu se contrazice căci ne porunceşte în alte locuri să îi iubim pe semenii noştri ca pe noi înşine. În acest context nu este vorba de ură şi înţelesul adevărat pe care Domnul Isus ni-l spune este ca să nu-i iubim pe cei dragi ai noştri mai mult decât pe Dumnezeu.
Pentru a fi ucenici ai Domnului şi vrednici de El trebuie mai întâi să avem o dragoste profundă şi să-l iubim pe Dumnezeu mai presus decât orice. A iubi pe Domnul cel mai mult înseamnă ca El să aibă întâietate şi să fie pe primul loc în simţămintele şi în preocupările noastre. Pentru Domnul ni se cere o consacrare deplină, de trăire în sfinţenie şi de slujire punându-ne în slujba Sa toată fiinţa noastră cu toate calităţile intelectuale şi fizice. Aceasta presupune lepădare de sine (Luca cap.14:33). Dacă ne gândim bine, slujind cu credincioşie pe Dumnezeu din dragoste, ascultând de învăţăturile Sale şi împlinind poruncile Sale, El ne va binecuvânta cu toate cele necesare vieţii, deoarece El este Izvorul şi dătătorul de viaţă şi Susţinătorul a toate. Chiar însăşi existenţa noastră este datorită harului şi îndurării lui Dumnezeu prin Isus Hristos şi prin Duhul Sfânt. Pentru a fi ucenici vrednici de Domnul Isus Hristos şi vrednici pentru Împărăţia Sa trebuie să ne caracterizeze următoarele:
• Să avem îndeplinit angajamentul credinţei noastre pe baza legământului – al botezului prin scufundare în apă încheiat cu Dumnezeu şi să avem naşterea din nou (Ioan cap.3:3-5; Marcu cap.16:16; Efeseni cap.3:5).
• Cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu, cercetând Scripturile. Să cunoaştem pe Dumnezeu Tatăl, pe Fiul Său Isus Hristos şi pe Duhul Sfânt (Ioan cap.1:29,32,33; Ioan cap.5:39 şi Ioan cap.17:3).
• Cunoscând pe Dumnezeu pe baza mărturiei Sfintei Scripturi şi pe baza experienţei personale de viaţă, să conştientizăm şi să preţuim măreţia harului şi a dragostei lui Dumnezeu prin tot ce a creat şi prin jertfa măreaţă a Domnului Isus Hristos de la calvar (Ioan cap.3:16).
• Să avem o credinţă şi o încredere neclintită în Dumnezeu şi în făgăduinţele Sale din Cuvântul Evangheliei (Evrei cap.11).
• Cunoscând pe Dumnezeu, Creatorul nostru, în măreţia harului şi a dragostei Sale pentru noi şi fiind conştienţi de marele preţ al răscumpărării şi mântuirii noastre, suntem motivaţi să iubim pe Dumnezeu cu cea mai mare dragoste decât pentru orice altceva.
Cum ne dovedim dragostea pentru Dumnezeu?
• O curăţie deplină a inimii şi a gândurilor şi conştienţa că suntem templul Duhului Sfânt. “... pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Romani cap.5:5).
• Ascultare de Dumnezeu şi împlinirea tuturor poruncilor Sale, zilnic şi în permanenţă. Aceasta presupune o viaţă de neprihănire şi de sfinţenie în toate aspectele ei (Ioan cap.14:15-16; Ioan cap.15:10 şi 1Ioan cap.5:3).
• Să avem o legătură permanentă cu Domnul prin: credinţă, închinare, rugăciune şi prin citirea şi studierea Bibliei.
• Să cugetăm permanent la Dumnezeu şi la Legea Sa cea Sfântă (Psalmul 1). Să fim treji şi veghetori pentru a cinsti şi onora pe Dumnezeu în orice situaţie ne-am afla, căutând să nu păcătuim cu nimic înaintea Lui. Şi dacă s-ar întâmpla să greşim, să cerem iertare Domnului cu rugăciune şi pocăinţă (1Ioan cap.1:9 şi cap.2:1-3).
• Să avem atitudine pentru cel mai profund respect, teamă sfântă şi recunoştinţă pentru Dumnezeul nostru, pentru Mântuitorul nostru şi pentru Duhul Său cel Sfânt care ne-a fost dat. Acestea să fie manifestate în permanenţă prin gânduri curate, vorbire, închinare şi rugăciune şi fapte bune care să fie plăcute lui Dumnezeu. Această caracteristică se potriveşte cu acele condiţii din Psalmul cap.15, Matei cap.5:13-16 şi Luca cap.14:34. În felul acesta noi suntem “sarea pământului şi lumina lumii văzută de toţi oamenii”. Pentru a fi o “sare bună” Domnul ne spune să ne lepădăm de tot ce avem şi care nu sunt după voia Lui. Domnul vrea să avem lepădare de sine pentru a fi vrednici de El şi petru a-L putea urma. Avem exemplul lui Avraam, omul lui Dumnezeu prezentat în Biblie. El şi-a arătat dragostea pentru Dumnezeu mai presus decât orice interes personal şi tot ceea ce i-a poruncit Dumnezeu să facă Avraam a ascultat cu credincioşie. Atunci când Domnul îl pune la încercare să-i aducă pe singurul lui fiu ca jertfă, Avraam nu a dat înapoi ci a fost gata să asculte şi de această poruncă datorită credinţei ce o avea în Dumnezeu şi datorită dragostei Sale pentru Domnul (Geneza cap.12:1-5 şi cap.22:1-12).
• Să avem permanent în viaţa zilnică roadele Duhului Sfânt şi, în mod semnificativ, simţământul bucuriei pentru faptul că Domnul ne-a ales să fim copii ai Săi, plătind un preţ atât de mare pentru răscumpărarea noastră (Galateni cap.5:22-24; 1Ioan cap.3:1-3).
• La baza legământului încheiat cu Dumnezeu, să avem o credinţă autentică şi fermă în Dumnezeu şi în jertfa mântuitoare de la calvar a Domnului Isus Hristos. Această credinţă să ne ţină tari în hotărârea de a sluji pe Dumnezeu, de a ne lua crucea în fiecare zi pentru a merge pe calea Domnului şi pentru a ajunge în Împărăţia Sa.
• Să nu ne călcăm legământul sacru încheiat cu Dumnezeu, un legământ al credinţei şi credincioşiei noastre şi al ascultării de toate poruncile lui Dumnezeu (cele zece porunci). Pentru a fi ucenici vrednici de Domnul Isus Hristos nu trebuie să ne mai încurcăm cu cele pământeşti şi prioritatea preocupărilor noastre de bază să fie Domnul Isus Hristos şi relaţia noastră cu El. A călca legământul încheiat cu Dumnezeu înseamnă atunci când permitem şi înfăptuim păcate în viaţă, căzând în neascultare şi necredincioşie faţă de Domnul. Pentru evitarea acestei situaţii, Domnul ne spune să lepădăm tot ce avem, acele lucruri şi obiceiuri păcătoase şi să ne despărţim de asocierea cu lumea.
• Domnul Isus mai spune că pentru a fi ucenici ai Săi noi suntem “sare”, dar sarea şi-ar putea pierde gustul, ajungând să nu mai fie bună la nimic decât să fie aruncată afară. O sare bună înseamnă, o sare care poate fi folosită şi este chiar strict necesară pentru a fi pusă în unele mâncăruri. Aceasta presupune că viaţa noastră de ucenici ai Domnului este o viaţă de lumină şi de sfinţenie aşa cum doreşte Domnul de la noi, în ascultare de Dumnezeu, făcând numai fapte bune de dreptate, de milă şi de dragoste pentru cei din jurul nostru şi de dragoste şi respect pentru Dumnezeul nostru. Fiind “sarea pământului” este o caracteristică vizibilă a ucenicilor Domnului. Sarea îşi poate pierde gustul şi, devenind nefolositoare, atunci este aruncată afară. Ştim cu toţii că sarea trebuie să-şi aibă gustul ei specific de a săra şi nu numai atât. Trebuie să aibă un aspect corespunzător şi să fie curată, fără impurităţi şi alte corpuri străine prin ea. La fel şi în viaţa ucenicilor Domnului, viaţa să ne fie curată şi numai de sfinţenie şi o viaţă de lumină cu fapte bune. Să nu amestecăm faptele bune făcând şi fapte ale întunericului. Aceasta este comparaţia cu sarea când îşi poate pierde gustul; atunci ea este aruncată afară. Să luăm foarte serios această precizare şi condiţie spusă de Domnul Isus, pentru a nu ajunge în situaţia de a fi aruncaţi afară şi de a nu fi primiţi în Împărăţia Sa cea veşnică (Luca cap.14:33-34).
• O altă condiţie pentru a fi vrednici să fim ucenicii Domnului Isus este să luăm crucea în fiecare zi şi să mergem pe urmele Sale. A lua crucea şi a o purta zilnic înseamnă să păşim pe urmele Domnului, să mergem drept înainte, cu multă credinţă şi răbdare şi ascultând de poruncile Sale. Nimic şi oricâte sacrificii ne-ar costa să nu ne oprească din drumul nostru către cer. A merge pe urmele Domnului Isus şi a-L urma înseamnă să trăim aşa cum a trăit şi El: o viaţă de sfinţenie şi neprihănire, o viaţă de umilinţă şi smerenie şi o viaţă de ascultare în totalitate de poruncile şi voia lui Dumnezeu. O viaţă de rugăciune şi comuniune cu Dumnezeu. Înseamnă să ajungem să fim asemenea Domnului Isus Hristos în ce priveşte faptele şi sfinţenia caracterului. A ne lua crucea şi a urma pe Domnul mai înseamnă a ne consacra întreaga viaţă în slujba lui Dumnezeu. “Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui” (Luca cap.9:23-26). A lua crucea Domnului înseamnă să mărturisim pe Domnul şi mântuirea Sa oamenilor – a face lucrare misionară, de vestire a Evangheliei în lume. Primii ucenici au lăsat toate ale lor pentru Domnul Isus Hristos şi pentru lucrarea Sa de mântuire. A purta crucea Domnului Isus înseamnă să luptăm lupta cea bună a credinţei şi să fim gata să suferim cu multă răbdare diferitele încercări ale vieţii. Căci ştim că în viaţa zilnică întâmpinăm tot felul de probleme grele şi tot felul de griji şi, pentru că trăim în mijlocul unor oameni ce nu cunosc pe Dumnezeu, să fim pregătiţi să suportăm orice fel de ispită şi nedreptate. Să fim pregătiţi să suportăm cu credinţă şi răbdare orice fel de batjocură şi prigonire din partea oamenilor nelegiuiţi, pentru cauza Domnului Isus Hristos şi pentru Evanghelie. Apostolul Pavel ne spune în 2Timotei cap.3:12: “Toţi care vor să trăiască cu evlavie în Hristos vor fi prigoniţi”. Pentru a fi ucenici ai Domnului Hristos să ne ducem crucea ascultării de Dumnezeu, crucea suferinţei şi a răbdării, în fiecare zi şi până la capătul călătoriei vieţii noastre pe pământ.
Crucea pentru Domnul nostru Isus Hristos a însemnat: supunere şi ascultare de Dumnezeu Tatăl, supunere şi răbdare în cele mai grele suferinţe, suportând batjocuri de tot felul, bătăi şi răni din care a curs sângele Său cel Sfânt. A însemnat foame şi sete. Pe cruce Domnul, fiind pironit şi-a sfârşit viaţa Lui cea sfântă şi fără de păcat. Crucea şi suferinţele îndurate de Domnul Isus Hristos, o dată cu viaţa Sa jertfită la calvar înseamnă, pentru noi, fiecare păcătos de pe pământ, plata păcatelor noastre. Prin acest măreţ act de jertfire, Domnul Isus Hristos a plătit pentru păcatele noastre, a tuturor (Filipeni cap.2:8; Evrei cap.12:2).
Crucea Domnului Isus Hristos, pentru nou păcătoşii înseamnă: răscumpărare, mântuire şi iertare, salvare şi împăcare cu Dumnezeu şi garanţia vieţii veşnice în Împărăţia Sa (Evrei cap.2:10, cap.5:9 şi cap.9:28).
Să medităm profund la însemnătatea crucii Domnului Isus şi la importanţa majoră pentru noi. Având o aşa mare însemnătate pentru salvarea noastră veşnică, este drept ca şi noi la rândul nostru, ca recunoştinţă şi mulţumire pentru Dumnezeu şi pentru Domnul Isus Hristos, să ascultăm şi de această poruncă: să purtăm crucea în fiecare zi cu bucurie, iar atunci când ni se pare grea, să nu cârtim ci să chemăm pe Domnul în ajutorul nostru pentru a putea merge mai departe pe urmele Sale sfinte. Chiar primul pas al apropierii noastre de Dumnezeu constă în a cunoaşte şi a crede iubirea Lui faţă de noi (1Ioan cap.4:16), deoarece tocmai puterea de atracţie a iubirii Sale este cea care ne determină să venim la El şi înţelegerea iubirii lui Dumnezeu ne determină să renunţăm la egoism şi să avem lepădare de sine. La toate acestea spuse de Domnul nostru Isus Hristos să ne ajute Dumnezeu să putem fi adevăraţi ucenici ai Lui care să iubească mai mult pe Dumnezeu decât orice altceva, care să-şi păstreze legământul cu credincioşie, care să-şi ia crucea în fiecare zi şi să urmeze pe Domnul şi viaţa zilnică să ne fie ca o lumină şi ca sarea pământului.
Domnul Dumnezeul nostru, împreună cu Domnul Isus Hristos şi cu Duhul Sfânt să fie binecuvântat, slăvit şi glorificat în vecii vecilor, Amin!
Olga Bucaciuc, Suceava