Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Comportamentul creştin în timpul încercărilor vieţii
Autor: Olga Bucaciuc  |  Album: pentru suflet  |  Tematica: Consolidare spirituala
Resursa adaugata de OlgaBucaciuc in 21/01/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi

 

Comportamentul creştin în timpul încercărilor vieţii
O dată cu angajamentul credinţei noastre, prin legământul ce l-am încheiat cu Dumnezeu, noi suntem angajaţi la luptă în permanenţă cu păcatul, cu firea pământească şi cu puterile întunericului ce ne asaltează cu diferite ispite pentru a ne face să păcătuim (Efeseni cap.6:12). Dragostea şi harul lui Dumnezeu ne-au salvat din întuneric, de sub puterea păcatului şi a Satanei şi ne garantează mântuirea în viaţa veşnică (Ioan cap.3:16). Avem făgăduinţa că Domnul Isus va fi cu noi în toate zilele vieţii (Matei cap.28:20). La aceasta noi trebuie să fim conlucrători cu Dumnezeu, să avem credinţă în El, în făgăduinţele Sale şi să ascultăm de toate poruncile Sale. Naşterea din nou presupune sfinţenie şi credincioşie faţă de Dumnezeu care, prin Domnul Isus Hristos, ne-a oferit darul salvării şi al mântuirii. În călătoria vieţii pe pământ copiii lui Dumnezeu sunt asaltaţi de tot felul de încercări, necazuri, ispite, suferinţe, pagube, nedreptăţi, eşecuri îngăduite de Dumnezeu şi sunt chiar într-o măsură mai mare decât la ceilalţi oameni (Psalmul 73). Încercarea este mijlocul rânduit de Dumnezeu prin care încearcă şi pune la probă pe credincioşii Săi. Biblia ne prezintă pe acei creştini consacraţi lui Dumnezeu prin sfinţire şi slujire, care au fost încercaţi în mod dramatic şi au biruit prin credinţă şi dependenţa lor de Dumnezeu. Pe paginile Sfintei Scripturi ne sunt prezentate multe exemple de încercare pentru cei din poporul lui Dumnezeu, experienţa credinţei şi a relaţiei lor cu Dumnezeu şi care ne folosesc şi nouă, cei de astăzi, ca învăţătură. Creştinii timpurilor noastre au credinţa şi încrederea în acelaşi Dumnezeu, un “Dumnezeu al minunilor” care poate izbăvi pe cei care trec prin “cuptorul de foc” al încercărilor şi răsplăteşte cu fericirea veşnică pe cei care “biruiesc şi rămân în picioare”. Avem această făgăduinţă deoarece pentru răscumpărarea noastră s-a plătit un preţ nespus de mare şi trebuie să ne amintim acest adevăr că Dumnezeu nu ne va lăsa singuri în încercări şi nu doreşte să ne pierdem. “Căci o dată cu încercarea îngăduită peste noi, să credem că Domnul a pregătit şi mijlocul de a ieşi din ea ca s-o putem răbda” (1Cor. Cap.10:13).
1. De ce sunt îngăduite de Dumnezeu încercările din viaţa noastră?
• Trecând prin momente de criză şi încercare, mai mari sau mai mici, ne sunt testate lipsurile, slăbiciunile şi defectele de caracter (1Petru cap.1:7).
• Dumnezeu ne încearcă credinţa şi încrederea noastră în El şi în făgăduinţele Sale. Încrederea că Dumnezeu este Atotputernic, milostiv şi ne poate trimite ajutorul necesar (Exod cap.20:2 şi Deut. Cap.20:1).
• Ne încearcă dependenţa noastră de El prin credinţă şi rugăciune. În momentele de grea încercare un rol esenţial îl are rugăciunea prin care implorăm cu umilinţă şi cerem ajutor de la Dumnezeu. Domnul vrea să venim şi să “strigăm” la El cu credinţă şi chiar cu rugăciuni disperate (2Petru cap.2:9).
• Ne este testată viaţa de sfinţenie, de neprihănire şi integritatea caracterului (Psalmul cap.17:3).
• Ne este testată dragostea şi credincioşia faţă de Dumnezeu (1Cor. Cap.8:8; Evrei cap.3:9 şi cap.11:7). Aceasta presupune ascultare de toate poruncile Sale care să aibă prioritate faţă de orice altă justificare şi interes personal. Dacă suntem credincioşi sinceri lui Dumnezeu, nu trebuie să-L dezamăgim cu nimic ci să-L iubim la fel ca atunci când ne merge bine. Avem astfel de exemple biblice: pe Avraam şi pe Iov. Este uşor să facem fapte bune şi voia lui Dumnezeu pe timp de pace şi prosperitate, dar Domnul doreşte să avem aceeaşi credincioşie şi pe timp de încercare. Deci Domnul vrea credincioşia noastră statornică în orice situaţie indiferent cât sacrificiu ne-ar costa. Exemplul lui Daniel şi a altora din poporul lui Iuda, care au fost duşi ca robi în Babilon. Daniel nu L-a uitat pe Dumnezeu şi a menţinut cu El legătura vie.
• Ne este testată dragostea pentru semenii noştri chiar şi pentru vrăjmaşii care ne-au făcut rău şi ne prigonesc. Primul martir dintre apostoli, Ştefan, în momentul când era ucis cu pietre, el s-a rugat Domnului pentru acei prigonitori ai săi (Faptele Ap. Cap.7).
• În timpul încercării unora din fraţii şi surorile noastre sau oricare din cei din jurul nostru, este testată dragostea, mila şi împreuna simţire a celor care nu sunt încercaţi şi care sunt martorii încercării altora. Noi cărora ne este bine, să nu stăm nepăsători faţă de suferinţă şi necazul celor de lângă noi şi, dacă îi iubim cu adevărat, se întâmplă că ne afectează şi suferim pentru necazul aproapelui nostru. Dragostea adevărată va face totul pentru a ajuta pe cel în necaz şi încercare. Un astfel de exemplu de simţire cu cel încercat avem în Faptele Apostolilor la cap.12:1-17. Apostolul Petru a fost închis în temniţă după care împăratul Irod plănuise să-l omoare. “Biserica”, cu toţi membrii ei, nu a stat nepăsătoare ci “a înălţat rugăciuni fierbinţi” cu credinţă către Dumnezeu pentru salvarea lui Petru. Răspunsul Domnului l-au primit: Petru a fost izbăvit din temniţă şi ocrotit de Îngerul Domnului prin intervenţia şi minunea sa.
• Prin încercare ne este testat curajul “îndrăzneala şi nădejdea de a merge mai departe pe calea Domnului”. Încercarea să nu fie un motiv de a ne descuraja şi a nu merge înainte pe calea credinţei: exemplul celor trei tineri aruncaţi în cuptorul cu foc (Daniel cap.3). Domnul Isus Hristos ne spune: “V-am spus aceste lucruri ca să aveţi credinţă în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan cap.16:33). Sfânta Scriptură ne prezintă martori ai lui Dumnezeu, credincioşi ai Săi care şi-au păstrat credinţa, integritatea şi curăţia lor, trecând prin cele mai grele încercări şi necazuri. Orice credincios şi copil al Domnului a fost şi va fi încercat.
2. Cum reacţionăm şi cum ne manifestăm în timp de încercare?
Un adevărat creştin, credincios lui Dumnezeu, nu trebuie să se sperie şi nimic nu trebuie să-l descurajeze de pe cale. Orice nor de “furtună” şi de încercare abătut pe neaşteptate asupra vieţii lui este un motiv de a se încrede şi mai mult în Dumnezeu. Este un motiv de a se ruga mai mult cu credinţă, având în vedere că Domnul este Atotputernic şi deasupra tuturor încercărilor. Încercarea, pentru noi creştinii, este ca un cântar al lui Dumnezeu şi prin care ne cântăreşte după modul cum ne-am comportat în acest timp. Dumnezeu vede şi stabileşte cum am fost găsiţi: am cântărit greu sau am fost găsiţi uşori. Ne-am comportat cu credinţă şi răbdare fără a păcătui sau am căzut la test şi găsiţi uşori uşori înaintea Domnului? (Prov. Cap.24:12). Dumnezeu pune la încercare credinţa aleşilor Săi. Iar pentru noi cel mai autentic exemplu de credincioşie, de răbdare şi dragoste în prigonire şi suferinţă este Domnul Isus Hristos ca om, venit pe acest pământ. El a biruit privind, dincolo de suferinţele Sale pe care le-a îndurat, la Dumnezeu Tatăl, la misiunea şi la lucrarea de mântuire pe care a venit s-o împlinească pe pământ. Prin aceasta Domnul a biruit căci a băut paharul suferinţei până la sfârşit, culminând cu moartea Sa pe Crucea Calvarului pentru noi, păcătoşii. Numai că El, fiind Dumnezeu, nu putea rămâne în mormânt şi Dumnezeu Tatăl L-a înviat pe Fiul Său care s-a întors glorios în slava cerească. Ceea ce L-a întărit pe Domnul în cele mai grele momente de chin şi durere a fost că El a privit spre viitor la rodul suferinţelor Sale, la veşnicie. “... Dar după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în Mâinile Lui” (Isaia cap.53:10). Suntem îndemnaţi să călcăm pe urmele Sale, pe drumul care duce spre Împărăţia Sa cea veşnică. Domnul a fost înainte mergător, deschizând drumul. Noi, pentru a ajunge acolo, să păşim pe acele urme sfinte trasate de Domnul şi Mântuitorul nostru, urme ale ascultării şi răbdării în orice situaţie a vieţii. Este strict necesar, ca moştenitori ai Împărăţiei Sale, să fim statornici şi neclintiţi în credinţă şi în dragoste pentru Dumnezeu. “Cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit” (Matei cap.10:22). Când trecem prin “cuptorul” încercărilor să ne rugăm cel mai mult lui Dumnezeu, cerând ajutor, putere, înţelepciune pentru luarea deciziilor corecte şi pentru izbăvire. Mintea şi gândurile să le îndreptăm la făgăduinţele lui Dumnezeu şi la exemplele de încercare prezentate în cuprinsul Bibliei. Suferinţele, nedreptăţile şi moartea pe cruce pe care le-a îndurat Domnul Isus Hristos şi suferinţele tuturor urmaşilor Săi să ne dea curaj pentru ca şi noi să putem rezista cu răbdare şi credinţă. Nu trebuie să ne temem de oameni, de ameninţările lor şi de ceea ce ne-ar putea face rău, ci să ne temem de Dumnezeu, să nu păcătuim împotriva Lui. Căci pentru cei ce se tem de El şi se încred în El le dă făgăduinţele Sale. În momentele de necaz şi încercare, un creştin cu o credinţă slabă, uitând făgăduinţa ocrotirii şi ajutorului lui Dumnezeu, se chinuieşte să-şi rezolve singur problemele. În această situaţie suferă eşecuri, pagube şi se afundă şi mai tare în necaz. Când există situaţii diferite, imposibil de trecut, parcă fără nici o ieşire, ajungem să depindem, prin credinţă, de intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu. Pe timp de criză şi grea suferinţă, chiar dacă Domnul îngăduie să trecem prin ele, avem nevoie să conştientizăm că Domnul Isus Hristos este prezent lângă noi, căci şi El a trecut pe acolo.
În cazurile când creştinul nu are toată armătura lui Dumnezeu, armătura credinţei şi pentru că nu s-a luptat după regulile impuse de Dumnezeu, el este biruit de vrăjmaş, făcându-l să păcătuiască. Cum? A uitat pe Dumnezeu care-i putea fi ajutorul, pentru a rezista şi a-l salva. Nu s-a rugat cu credinţă, nu a avut destulă răbdare, ceea ce l-a făcut să cârtească, să-şi piardă dragostea şi blândeţea, devenind nervos, ajungând să gândească rău şi să se răzbune. Şi-a pierdut liniştea, pacea şi chiar buna înţelegere cu cei din jur. Gândurile-i sunt tulburate, ajungând chiar să ia decizii greşite pentru a ieşi din necaz. Întrebările pe care să ni le punem: “Cum am ieşit din cuptorul suferinţei şi al încercării? Cât am păcătuit şi nu am rezistat pentru a fi aur curat pentru Dumnezeu? (1Cor. Cap.3:12-13).
3. Cum trebuie să ne comportăm şi ce trebuie să facem în momentele de criză şi încercare?
Primul lucru pe care trebuie să-l facem în faţa ameninţărilor şi al încercării şi pe care suntem conştienţi că nu-l putem evita este să venim cu credinţă şi rugăciune înaintea lui Dumnezeu şi să-I încredinţăm totul. Să aducem la cunoştinţa Domnului problema, cerând intervenţia Lui pentru ajutor şi izbăvire aşa cum este voia Lui. Să ne amintim de împăratul Ezechia: Cetatea Ierusalimului era ameninţată de a fi invadată de imensa armată asiriană, care venise la zidurile cetăţii s-o cucerească. Împăratul Ezechia nu a cedat în faţa vrăjmaşilor pentru a li se supune şi nici ameninţărilor lor. Nu a făcut nici o pregătire de luptă, deoarece era conştient că va pierde în faţa vrăjmaşilor, ei fiind mult prea mici. Dar, împreună cu proorocul Isaia – omul lui Dumnezeu, a adus acea hârtie cu ameninţările asirienilor în templu înaintea Împăratului Universului. A implorat prin rugăciune făcută cu credinţă intervenţia Domnului pentru a-i salva de vrăjmaşi. Rezultatul a fost intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu care a luptat în locul poporului lui Iuda şi i-a izbăvit cum nici nu se aşteptau. Deci Dumnezeu este onorat şi glorificat atunci când, în încercare, noi îi dăm prioritatea încrederii noastre şi apelăm în primul rând şi numai la El după ajutor (Isaia cap.37).
4. Care este scopul lui Dumnezeu îngăduind încercări de tot felul în viaţa credincioşilor Săi?
“Cărarea care conduce la ziua cea mare nu este cea mai uşoară pentru a călători; din când în când va părea întunecoasă şi spinoasă. Domnul vrea ca noi să practicăm credinţă în mod serios şi să învăţăm să ne încredem în El atât când este ceaţă cât şi în zilele însorite. Domnul Isus Hristos Însuşi a străbătut calea aspră înainte de noi şi a netezit cărarea pentru picioarele noastre”. Prin actul legământului încheiat cu Dumnezeu noi Îi aparţinem în totalitate. El doreşte să fim sfinţi în toată purtarea şi cu o credinţă puternică şi statornică chiar şi în momentele cele mai grele de încercare. Să rămânem pentru Dumnezeu aceiaşi slujitori devotaţi Lui. Avem exemplul apostolilor care au slujit pe Dumnezeu în grele condiţii de prigonire, suferinţe, închisoare şi au sfârşit cu moartea lor de martiri.
Vrăjmaşul vrea ca în momentele de ispită, încercare şi de grea suferinţă să păcătuim, să cârtim şi să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu pentru a ne pierde sufletele. Dar să nu uităm că în orice împrejurare, grijă sau asalt crunt de ispită putem găsi asigurare, sprijin şi ajutor în dragostea şi puterea inepuizabilă a lui Dumnezeu, care-şi păstrează legământul. În aceasta constă biruinţa în luptă: atunci când am trecut prin încercare ne-am păstrat curaţi şi credincioşi înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este posibil numai atunci când Duhul Sfânt locuieşte în inimă şi ne luptăm cu toată armătura lui Dumnezeu conform cu Efeseni cap.6:10-18. Am suferit cu răbdare şi credinţă totul, folosind toate “armele” dăruite de Dumnezeu prin Duhul Său cel Sfânt (Iacov cap.1:2-4), luptând lupta cea bună a credinţei la care suntem chemaţi, onorăm pe Dumnezeu căruia îi aparţinem, suntem nişte mărturii ale Sale. Prin încercare avem ocazia să dovedim calităţile de adevăraţi creştini şi credincioşi ai lui Dumnezeu.
Având în vedere că noi, care suntem copii ai lui Dumnezeu, suntem cu totul deosebiţi de lumea aceasta şi nu mai luăm parte la lucrurile neroditoare ale întunericului, trebuie să fim deosebiţi şi prin modul cum acţionăm şi cum ne afectează încercările vieţii. Prin încercări Dumnezeu doreşte să ne curăţească şi mai mult şi să ne înveţe să avem deplină încredere în făgăduinţele Sale, căci orice sacrificiu al nostru ne va fi răsplătit în veşnicie. Pavel ne spune în Romani la cap.8:18: “Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi”.
5. Ce măsuri de precauţie să avem luate înainte de a veni încercarea care, inevitabil, va avea loc?
Pentru acele vremuri când vor veni încercări de tot felul peste noi (suferinţe, boli, pierderi materiale şi financiare, accidente, învinuiri pe nedrept, suntem atacaţi de duşmani sau vom fi dintre cei care vor suferi ca martiri pentru Domnul şi pentru Evanghelie (Matei cap.10:21-22; Luca cap.21:12-19) este foarte important să fim pregătiţi şi să avem luate unele măsuri de precauţie în ce priveşte pregătirea de luptă şi pentru biruinţă. Aceste măsuri trebuiesc avute în vedere înainte să vină furtuna şi sunt următoarele:
• O viaţă de credinţă şi credincioşie bazată pe o relaţie vie şi permanentă cu Dumnezeu. Trăirea după voia şi poruncile Domnului.
• O viaţă de rugăciune. Rugăciuni făcute Domnului şi pentru acele vremuri de încercare ce vor veni peste noi. Atunci când ea va veni peste noi să fim pregătiţi şi întăriţi de Dumnezeu prin credinţă şi prin Duhul Sfânt. De multe ori în momente grele de durere ne simţim foarte slabi şi rugăciunea ce vrem să o înălţăm Domnului este fără putere. Dar dacă noi ne-am rugat deja înainte pentru încercare, cred că Dumnezeu îşi va aduce aminte şi-i va fi milă de noi şi ne va trimite ajutorul şi ne va întări.
• În viaţa obişnuită de zi cu zi în relaţiile cu oamenii din jur să fim împăcaţi cu toţi şi să avem o viaţă cinstită şi dreaptă, o viaţă de lumină pentru cei din jur şi să nu uităm să facem milostenii pentru cei săraci.
• Uneori încercări şi necazuri vin asupra noastră datorită alegerii şi acţiunilor noastre greşite. Cu alte cuvinte, putem spune că singuri ne-am provocat necazul. Datorită acestui fapt este bine să nu acţionăm nechibzuit şi să-l avem totdeauna pe Domnul Isus Hristos singurul nostru sfătuitor şi ajutor şi să acţionăm cu rugăciune şi conform învăţăturilor Bibliei.
• O altă măsură de pregătire ce trebuie să o avem luată este studierea, pentru cunoaştere, a celor scrise în Biblie. Cuvântul lui Dumnezeu să-l luăm că lumină pe cărarea vieţii şi să nu uităm pe Dumnezeu cu dragostea, mila şi făgăduinţele Sale.
Armele de luptă ale credinciosului sunt cele stabilite de Dumnezeu: o viaţă de slujire şi consacrare lui Dumnezeu, credinţă în ajutorul Lui, multă putere şi răbdare pentru a nu ne răzbuna, multă dragoste în loc de ură şi răzbunare. Să răsplătim cu bine pentru rău, să binecuvântăm pe asupritori şi să ne rugăm pentru ei. Să suferim orice chin cu răbdare şi cu nădejdea că Domnul vede totul şi va interveni la timpul potrivit. Să ne păstrăm calmul şi tăria de caracter cu blândeţe. Legătura cu Domnul să fie menţinută prin gânduri curate şi rugăciuni îndreptate spre El. Să nu ne pierdem cumpătul şi să aşteptăm cu încredere intervenţia lui Dumnezeu care este şi un Dumnezeu al minunilor şi să lăsăm la voia Lui totul.
6. Răsplătirile dăruite de Dumnezeu celor ce în această viaţă au fost biruitori în încercări
“Fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă” (Apoc. Cap.3:10). Ce făgăduinţă minunată dată de Domnul Isus Hristos celor care, credincioşi fiind în timpul diferitelor încercări ale vieţii şi-au păstrat credinţă şi răbdarea ieşind biruitori! Aici cred că este vorba de acea răbdare în suferinţă ca a Domnului Isus Hristos. Domnul nu uită pe nici un copil al Său care a fost credincios, plin de dragoste şi de răbdare în încercări, pentru a-i dărui răsplătirile din veşnicie. La revenirea Domnului Isus Hristos cu slava Sa, poporul lui Dumnezeu va fi ocrotit şi salvat. Iar cei nelegiuiţi vor fi pedepsiţi cu urgiile Sale. “Ei vor fi ai Mei zice Domnul oştirilor. Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte. Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-l slujeşte” (Maleahi cap.3:17-18).
“Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi... fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii” (Apoc. Cap.2:10).
“Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor” (Apoc. Cap.3:5).
“Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apoc. Cap.21:3-4).
“Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântări de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi va apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” (Isaia cap.35:10).
Rugăciune:
“Doamne, Dumnezeul nostru milostiv, sfânt şi veşnic ajută-ne să luptăm lupta cea bună a credinţei, pentru a fi biruitori prin toate încercările vieţii. La revenirea Domnului Isus Hristos dorim să fim sigilaţi cu Duhul Sfânt şi să fim pregătiţi pentru Împărăţia Ta. Doresc şi Te rog Bunule Dumnezeu să ai milă de noi, să ne cunoşti şi să-ţi aminteşti de fiecare, cei din poporul Tău, care în viaţa aceasta Te-au slujit cu multe lacrimi, sacrificii şi durere, tânjind de dor după întâlnirea şi prezenţa Ta, Domnul şi Mântuitorul nostru şi după făgăduinţa Împărăţiei Tale veşnice. Pentru tot harul mila şi îndurarea ce le-ai revărsat peste noi îţi mulţumesc Părinte ceresc, în Numele Fiului Tău, Isus Hristos. Amin”
1. “Doamne pe Tine te-aştept,
Inima-mi plânge în piept...
Câte dureri vor mai fi,
Doamne, pe toate le ştii,
Chiar şi-n amare furtuni,
Tu poţi să faci mari minuni.
 
2. Oricât de greu încercat,
Singur tu nu eşti lăsat,
Mai mult decât ai gândit,
Cerul mereu te-a iubit;
Domnul, când lacrimi se strâng,
Plânge cu cei care plâng.
 
3. Vino Isuse-ntre noi,
Să ne mângâi în nevoi,
Tu ne-ai condus pe pământ,
Tot Tu ne dai cerul sfânt!
Să trecem noaptea cea grea,
Lasă-ne dragostea Ta!” (versuri ale unei cântări, autor anonim)
 
Aprilie 2010, Olga Bucaciuc, Suceava.
fiţi binecuvântată sora Olga, Domnul să răsplătească ostenela este o lucrare de mare valoare pentru cine doreşte să o citească cu atenţie, multă pace, şi fie-vă harul înmulţit!
Adăugat în 22/01/2012 de floridinmaracineni
Dumnezeu să te vă binecuvânteze.
Adăugat în 24/01/2015 de Adalbert
Statistici
Opțiuni