Tot ce ne-a învățat Domnul Isus - Partea 45
Autor: Zac Poonen  |  Album: Tot ce ne-a învățat Domnul Isus  |  Tematica: Sabat
Resursa adaugata de Mada_O in 24/11/2020
    12345678910 0/10 X
© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com
Referințe

 

Astăzi continuăm studiul despre "Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus". Ne-am uitat în evanghelii... E foarte important să ştim ce i-a învăţat Domnul Isus pe oameni, fiindcă asta ne-a poruncit El să facem, prin exemplul şi învăţătura Sa. Iar apoi să-i învăţăm pe alţii ceea ce noi am împlinit mai întâi.

Ne-am uitat în Matei 11, versetele 29 şi 30, în studiul anterior, despre odihna pe care o putem avea în viaţa noastră. E un cuvânt important, de care avem nevoie în vremea în care trăim. Trăim într-o vreme de mare tulburare în lume. Lucrurile care se întâmplă în lume pot aduce multă teamă în inimile noastre. Domnul Isus a descris-o aşa, în Luca 21:25,26: "... pe pământ va fi strâmtorare... oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ". Ce cuvânt profetic despre vremurile în care trăim! "Aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ". O criză, o recesiune financiară, calamităţi... Iar oamenii sunt dezorientaţi, şi se tem.

Într-o astfel de vreme, de ce cuvânt avem nevoie? Domnul spune: "Veniţi la Mine (... ) şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine (... ) şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre". Apoi, El spune: "Jugul Meu nu e greu, precum jugul Legii. Jugul Meu e uşor şi sarcina Mea e uşoară". E unul dintre lucrurile măreţe pe care trebuie să le demonstrăm prin viaţa noastră.

Apostolul Ioan a trăit până la 95 de ani sau şi mai mult. Dar în jurul acestei vârste, el a scris prima epistolă a lui Ioan. Unul din lucrurile pe care le spune în acea primă epistolă... Reţineţi, acesta era un bărbat de cca. 95 de ani, care probabil a fost umplut cu Duhul Sfânt în Ziua Cinzecimii, când avea 30 de ani, iar acum, dupa 65 de ani, de viaţă plină de Duhul Sfânt şi de ascultare de Dumnezeu atâţia ani, el spune: "Poruncile Lui nu sunt grele"(1 Ioan 5:3). El spune: "Oameni buni, vreau să vă spun ceva. Am păzit poruncile lui Dumnezeu 65 de ani, şi jugul Lui e uşor. Sarcina Lui e uşoară. Ele nu sunt grele."

Ţi se pare vreo poruncă de-a lui Dumnezeu grea? Ai parcurs vreodată Matei 5,6 şi 7 - predica de pe munte? Ţi se pare că unele dintre ele sunt aşa de grele? E aşa de greu să trăieşti după standardele lui Dumnezeu? Mulţi creştini spun asta. Au fost oameni care au venit în biserica mea, în Bangalore, şi mi-au spus: "Frate Zac, standardele dvs. sunt prea înalte". Eu le spun: "Noi doar vestim Cuvântul lui Dumnezeu. Nu trecem niciodată dincolo de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă am merge dincolo de Cuvântul Domnului, am fi legalişti. Vestim exact nivelul Cuvântului lui Dumnezeu. Dar nu îl vom coborî pentru a face pe plac cuiva." Fiindcă dacă l-am coborî, nu am mai fi Biserica pe care doreşte Isus să o zidească. Vorbim despre eliberare totală de păcat.

Când oamenii spun: "Această biserică are un standard prea înalt", e ca şi cum ai merge la spital şi ai spune: "Eu nu îmi voi aduce membri familiei în acest spital, fiindcă, standardul de igienă de aici e prea înalt. Aş vrea să merg într-un spital în care e mai multă mizerie." Spune cineva aşa ceva? Dacă tratamentul e gratuit, de ce te-ai duce într-un spital mai mizerabil? Eşti împotriva spitalului, fiindcă are un standard prea ridicat? Sau, când înscrii un copil la şcoală, te duci la director şi-i spui: "Standardul vostru de educaţie e prea ridicat în această şcoală? Mai bine nu-mi înscriu copilul aici." Nu vrei ca ai tăi copii să primească o educaţie bună? Sau spui: "Standardul vostru de disciplinare e prea ridicat. Aş vrea ca al meu copil să fie un pic mai nedisciplinat." Aşa alegi o şcoală?

În privinţa sănătăţii - spitale, şi educaţie - şcoli, întotdeauna vrem ce e mai bun. Dar în ce priveşte credinţa creştină, suntem dispuşi să acceptăm nivele inferioare de igienă spirituală, nivele inferioare de educaţie creştină? De ce se întâmplă aşa? Fiindcă preţuim sănătatea şi educaţia, dar nu preţuim viaţa noastră spirituală. Acesta e adevărul simplu. Şi de aceea unii spun, referitor la lucrurile spirituale: "Doresc să frecventez aceeaşi biserică de care au aparţinut dintotdeauna bunicul şi străbunicul meu." Chiar aşa? Ai vrea să mergi la aceeaşi şcoală la care a mers străbunicul tău? Ţi-ai duce copilul la acelaşi spital, în care a fost internată străbunica ta când a fost bolnavă? De ce te duci la un spital mai bun astăzi? De ce mergi la o şcoală mai bună astăzi? Fiindcă preţuieşti sănătatea şi educaţia. Dar nu cauţi o biserică mai bună, fiindcă nu-ţi pasă de lucrurile spirituale, nu-ţi pasă de Dumnezeu. Acesta e adevărul simplu.

Poate că nu ţi-a spus nimeni adevărul simplu, dar îl poţi auzi astăzi. Noi căutăm să ne specializăm în a vorbi despre tot adevărul, care se află în Cuvântul lui Dumnezeu. Poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele. Noi trebuie să păzim fiecare poruncă a Domnului Isus. Una dintre rugăciunile pe care le spun este: "Doamne, înainte să-mi sfârşesc viaţa şi să plec de pe acest pământ, vreau să împlinesc fiecare poruncă pe care ai dat-o pentru creştini. Nu pe cele pe care le-ai dat lui Israel, referitoare la omorârea mieilor, plătirea zeciuelii etc. Ci tot ce ai dat pentru ca cei creştini să împlinească. Să dea cu bucurie, să facă sacrificii interioare, şi să ascundem sacrificiile noastre de ochii lumii etc. Orice poruncă pe care ai dat-o pentru creştini, vreau să o păzesc. Să nu poftesc niciodată cu ochii, să nu mint niciodată, să nu mă mânii niciodată. Vreau să împlinesc totul înainte să plec de pe acest pământ. Nu vreau să plec de pe acest pământ cu toate acele porunci neîmplinite în viaţa mea." Vreau să te încurajez să te rogi şi tu acea mică rugăciune.

Şi, de asemenea, m-am rugat: "Doamne, vreau să revendic orice promisiune pe care ai dat-o pentru creştini pe pământ." Dacă primeşti 10 cecuri în poştă, într-o zi, nu te duci să schimbi doar 5 dintre ele la bancă, ci le depui pe toate 10 la bancă. De ce le depui pe toate 10? Sunt multe promisiuni în Scriptură, întocmai ca cecurile. Vreau să le încasez pe toate înainte să plec de pe acest pământ. Ele îmi sunt destinate mie. Sunt două rugăciuni pe care vi le-aş recomanda să le spuneţi:

1. Doamne, ajută-mă să împlinesc fiecare poruncă din Biblie, înainte să plec de pe acest pământ.

2. Ajută-mă să revendic orice promisiune destinată creştinilor, înainte să plec de pe acest pământ.

Poruncile Lui nu sunt grele. Jugul Lui e bun şi sarcina Sa e uşoară. Mai departe, citim în Matei 12 cum Domnul Isus contrastează odihna despre care a vorbit în Matei 11:28-29 cu odihna falsă pe care fariseii încercau să o ţină potrivit înţelegerii lor despre Sabat. Ei nu au înţeles adevărata însemnătate a Sabatului. Despre asta citim în următoarele 12 versete din capitolul 12.

Matei 12:1 - "În vremea aceea, Isus trecea (... ) într-o zi de Sabat". Sunt două incidente despre care se vorbeşte aici. Unul se află în primele 7 versete, iar celălalt de la versetul 8 încolo. Amândouă sunt incidente care s-au petrecut într-o zi de Sabat. Acestea urmează imediat după ce a zis: "Veniţi la Mine (... ) şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră (... ) şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre". Cu alte cuvinte,"Veţi experimenta împlinirea Sabatului Vechiului Testament, dacă veniţi la Mine. Veţi putea să staţi pe o mare de sticlă, şi nu vă veţi panica. Nu veţi trăi în frică sau anxietate, în tensiune, amărăciune sau gelozie. Nu va fi nelinişte în inima voastră, ci veţi avea odihnă". Apoi Duhul Sfânt vorbeşte despre falsa înţelegere despre Sabat, pe care o aveau fariseii. "În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce."

Era o lege în Vechiul Testament, prin care ţi se permitea să culegi aceste lucruri de pe câmpul altei persoane. Nu aveai voie să aduni într-un coş mâncare de pe câmpul altei persoane, dar aveai voie să culegi ceva să mănânci. Aceasta era o lege. Dumnezeu Însuşi spusese asta, că, dacă cuiva îi era foame şi trecea prin câmpul altcuiva, avea voie să culeagă fructe sau ce dorea, şi să le mănânce, dar nu avea voie să adune în coş, ca apoi să le vândă sau să le ducă acasă. Dar dacă în acel loc îi era foame, putea să mănânce. Dumnezeu încerca să-i înveţe pe oameni să fie generoşi. Aşadar, asta era complet legal, era permis prin Lege. Dar problema era că ei făceau asta într-o zi de Sabat. Iar fariseii au spus: "Ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit în ziua Sabatului. Nu aveţi voie să smulgeţi spice de grâu în ziua Sabatului, dacă vă e foame". Iar Domnul Isus Şi-a apărat ucenicii.

El întotdeauna Şi-a apărat ucenicii, şi chiar pe păcătoşi, atunci când legaliştii încercau să-i atace. Când legaliştii au vrut să omoare cu pietre o femeie prinsă în preacurvie, Domnul Isus a venit repede de partea femeii, şi a spus: "Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea." Şi toţi au plecat, începând de la cei mai în vârstă, după cum spune. N-au avut curajul să ridice o piatră, fiindcă dacă ar fi făcut-o, Domnul Isus le-ar fi dat pe faţă toate păcatele. Ei ştiau asta. Aşa că le-a fost frică şi au plecat. Deci, aici îi vedem pe farisei, luându-se de Domnul Isus, şi spunându-I că ucenicii Lui fac ceva neîngăduit, iar Domnul Isus îi apără cu putere. Domnul Isus întotdeauna îşi apără oamenii. Ucenicii Lui nu erau perfecţi. Iar El ne va apăra pe noi, oameni imperfecţi, împotriva legaliştilor. El este întotdeauna împotriva legaliştilor. Reţineţi asta! Mai degrabă ar lua partea unui păcătos şi ar încerca să salveze acel păcătos, şi să fie împotriva legaliştilor care încearcă să condamne păcătosul.

Dar Isus le-a zis: "Oare n-aţi citit (în Biblia voastră) ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului" (1 Samuel 21:6). Înainte ca David să devină rege, el fugea, fiindcă era urmărit de Saul, şi a ajuns la Cortul Întâlnirii. Acolo era preotul, pe care l-a întrebat dacă are ceva de mâncare. Iar preotul a răspuns că singura mâncare pe care o aveau, era ceea ce ţineau în Locul Sfânt, pâinea pentru punerea înaintea Domnului, care nu era îngăduit să fie mâncată de preoţii care nu erau leviţi. Aceasta era o lege. Dumnezeu Însuşi dăduse acea lege, că numai leviţilor le era îngăduit să mănânce din acea pâine, care se punea pe masa din Locul Sfânt. Doar preoţii aveau voie să facă asta. Iar David a mâncat din ea şi Dumnezeu nu l-a omorât.

Şi El mai dă un exemplu: "N-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?" Nu slujesc ei acolo în ziua de Sabat? Aşadar, El ia aceste exemple din Vechiul Testament şi apoi spune: "Vă spun că aici e Unul mai mare decât Templul. Sunt Eu, Fiul lui Dumnezeu. Dacă ei puteau să facă asta în Templul Vechiului Testament, fără să calce Sabatul, atunci nu e nimic în neregulă, dacă ucenicii Mei fac asta."

Dumnezeu nu l-a făcut pe om după ce a făcut Sabatul. Nu e ca şi cum a făcut Sabatul în ziua a şasea, iar pe om în ziua a şaptea. Apoi a dat Legea şi astfel acum avea nevoie de cineva care să păzească Legea. Nu a fost aşa. Omul a fost creat în ziua a şasea, iar Sabatul a fost făcut ulterior, ca să binecuvânteze omul. Era o zi de odihnă, pentru ca el să aibă părtăşie cu Dumnezeu. Iar fariseii au transformat asta într-o poruncă rigidă, care i-a dus pe oameni în robie. Astfel, Domnul Isus le spune: "Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă această poruncă: 'Milă voiesc, iar nu jertfe', n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi"(Osea 6:6).

Această dorinţă de a condamna oameni nevinovaţi, există în mulţi creştini în ziua de azi. Se uită la cineva, îl judecă şi îl condamnă. Una dintre cele mai încălcate porunci, pe care creştinii le încalcă astăzi, este această poruncă din Ioan 7:24. Isus a spus: "Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate". El nu a spus că nu poţi judeca, ci a spus să judeci după dreptate. Dar nu doar în funcţie de ce vezi pe dinafară. De cele mai multe ori creştinii judecă pe cineva doar uitându-se la el."Acea persoană nu se îmbracă ca mine. Acea persoană poartă bijuterii, iar eu nu port." E ceva cu privire la exterior."El poartă tricou când vine la Biserică. Ar trebui să poarte cămaşă cu mânecă lungă când vine la Biserică duminică dimineaţa." Sau oricare altă regulă stupidă de genul acesta, care nu se găseşte nicăieri în Scriptură, dar pe care au făcut-o ei înşişi. Singura regulă cu privire la îmbrăcăminte, pe care o găseşti în Scriptură, care nu e doar pentru strângerile de duminică dimineaţa, ci întotdeauna, e pentru femei, să se îmbrace modest, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Ele trebuie să se îmbrace modest, în special când sunt în public. Ele se îmbracă modest. În afară de aceasta, nu există altă regulă de îmbrăcăminte. Însă creştinii fac tot felul de reguli, legaliştii religioşi, şi îi judecă pe alţii, care poate că sunt de zece ori mai spirituali decât ei în viaţa lor privată. Întocmai ca aici. Unor astfel de creştini le-aş spune ce a spus Isus: "Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: 'Milă voiesc, iar nu jertfe'".

Eu cred că e o mare nevoie în acest sens."Şi încetaţi să mai condamnaţi oamenii nevinovaţi, pentru lucruri pe care voi le-aţi făcut lege, şi pe care Dumnezeu nu le-a făcut lege". Ştiţi, puteţi să luaţi o lege a lui Dumnezeu şi să o faceţi mult mai mare decât a făcut-o Dumnezeu. Asta făceau oamenii aceştia. Sabatul era o lege a lui Dumnezeu. În ziua Sabatului nu aveai voie să lucrezi, fiindcă Dumnezeu a vrut ca omul să aibă cel puţin o zi din şapte în părtăşie cu El. Acesta era scopul. Însă fariseii au extins asta. Lor nu le păsa de părtăşia cu Dumnezeu. Dacă ar fi avut părtăşie cu Dumnezeu, nu i-ar fi condamnat pe ucenici. E evident că ei n-au avut asta. Ei n-au înţeles Sabatul, dar l-au extins prin tot felul de reguli absurde, că "Nu poţi face asta, nu poţi face aia!"

Ştiţi că era o regulă în Lege, care spunea că nu ai voie să ridici o povară în ziua Sabatului. Asta însemna că nu aveai voie să cari greutăţi, sau să cari bagaje dintr-un loc în altul. Aşa că ei au început să analizeze toate acestea şi să caute nod în papură. Despre sandale spuneau că trebuie să aibă o anumită greutate, şi să nu depăşească acea greutate. Încălţămintea trebuia să aibă o anumită greutate, fiindcă dacă depăşea acea greutate, de fiecare dată când mergeai ridicai acea greutate. Vă puteţi imagina o regulă mai absurdă decât aceasta? Şi analizau faptul că nu aveau voie să lucreze în ziua de Sabat, dar că puteau permite chiar cuiva dintre neamuri să vină să lucreze pentru ei în ziua de Sabat. Profitau de avantajul că altcineva putea veni să lucreze pentru ei. Sau, dacă o găină făcea un ou în ziua de Sabat, se întrebau dacă aveau voie să-l mănânce sau nu.

Vedeţi cât de absurzi erau aceşti oameni? Exact aşa sunt atât de mulţi creştini legalişti astăzi în unele biserici, care îi analizează pe alţii după tot felul de reguli absurde, când ei înşişi comit crime mult mai mari, din cauza lipsei de milă. Ei cred că Dumnezeu se uită în primul rând la jertfă. Milă. "Milă voiesc, iar nu jertfe." Asta i-a învăţat Isus pe oameni, şi trebuie să înţelegem toată învăţătura Sa.

Apoi urmează un alt incident care a avut loc în ziua de Sabat. Isus a spus: "Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului. De aceea spun asta, fiindcă Eu sunt Domn al Sabatului. Eu sunt Domn al tuturor poruncilor. Cel care dă poruncile e mult mai mare decât poruncile în sine. Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă". Apoi s-a întâmplat altceva acolo. Era acolo un om cu o mână uscată. Pentru mine aceasta e o imagine a creştinilor din multe biserici din ziua de azi, ale căror vieţi sunt uscate din cauza păcatului. Păcatele lor le sunt iertate. Sunt creştini născuţi din nou, dar învinşi în mod continuu de păcat. Poftesc în continuu cu ochii, sunt robi pornografiei pe Internet, robi mâniei, robi duhului de neiertare. Uscaţi, exact ca acest om. În cazul acestui om, doar mâna îi era uscată. În cazul acestor oameni, întregul suflet şi duh le e uscat, ceea ce e mult mai rău. E mult mai bine să ai o mână uscată, decât sufletul şi duhul uscat. Aşadar, pentru mine aceasta e o imagine a multor creştini născuţi din nou, din multe biserici, care sunt uscaţi.

Domnul Isus vrea să vină şi să-i vindece, dar liderii religioşi nu vor asta. Liderii religioşi nu vor permite cuiva care predică mesajul eliberării totale de păcat să vină şi să predice acolo. În primul rând, fiindcă îi demască pe acei lideri religioşi, care sunt învinşi. Imaginaţi-vă un predicator care se ridică la amvon într-o biserică şi spune: "Ce îi poţi învăţa pe alţi oameni, dacă încă strigi la soţia ta?" Pastorul din acea biserică se va simţi condamnat, fiindcă el strigă la soţia lui. El nu predică biruinţa asupra acestui lucru. Aşadar, el nu vrea ca un astfel de predicator să vină în biserica lui."Lasă ca toţi din biserică să rămână cu vieţile lor uscate. Atât timp cât îşi plătesc zeciuielile, şi eu îmi primesc salariul, şi pot trăi confortabil, e în regulă. Restul nu e important. Vom continua să predicăm despre iertarea păcatelor." Aceasta e condiţia multor biserici de astăzi.

Aşadar, era un om cu o mână uscată, şi ei ştiau că Isus îl va vindeca, aşa că L-au întrebat: "Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?" Ei voiau ca El să spună ceva, astfel încât să-L poată acuza. Sunt uneori unii oameni cu o minte ascuţită, întocmai ca fariseii, care vor să găsească ceva greşit la slujitorii lui Dumnezeu, chiar şi astăzi. Caută ceva greşit, ca să poată acuza. Singurul scop e să acuze. Fiindcă asemenea creştini sunt în părtăşie cu Satan, pârâşul fraţilor, care îi acuză pe creştini zi şi noapte. Aşa că El le-a răspuns, punându-le o întrebare: "Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului... O vei lăsa acolo 24 de ore? Fiindcă zici: 'E Sabatul şi n-am voie să muncesc. N-o s-o scot afară azi. Aştept până mâine. O scot duminică. ' Ştii foarte bine că ai scoate oaia imediat, fără să-ţi faci griji dacă încalci sau nu Sabatul. Nu crezi că un om care a căzut într-o groapă ca asta, e mai important decât o oaie? E greşit să scoţi acest om, care e jos în groapă, cu o mână uscată, să-l scoţi şi să-l însănătoşeşti? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat."

Vedeţi, poate că noi nu avem vreo problemă cu Sabatul, fiindcă cei mai mulţi dintre noi nu avem nimic a face cu el. Dar putem căuta nod în papură la alte legi, pe care le-am făcut mai stricte decât le-a făcut Dumnezeu. Şi îi condamnăm pe oameni când nu le păzesc. E foarte uşor să facem asta. Eu nu încurajez neascultarea în ce priveşte poruncile mici. Isus a spus că sunt porunci mici: "Oricine va păzi una din cele mai mici din aceste porunci (... ) va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor" - Matei 5:19. Dar dacă anulezi chiar şi una din cele mai mici din aceste porunci, nu te vei duce în iad, dar vei fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor.

Aşadar, sunt porunci mai mici şi sunt porunci mari. Domnul Isus Însuşi spune asta. Dar dacă le ignori chiar şi pe cele mai mici, îţi pierzi poziţia în cer. Aşadar, eu nu încurajez neascultarea în privinţa unei porunci mici. Eu vă spun să nu faceţi acea poruncă mai mare şi mai strictă decât a făcut-o Dumnezeu. Lăsaţi-o aşa cum este ea. Vă voi da un exemplu. Există o poruncă în 1 Corinteni 11, că atunci când o femeie se roagă sau proroceşte, ar trebui să-şi acopere capul. E o poruncă foarte clară, şi este dată şi însemnătatea şi explicaţia ei acolo. E un simbol al supunerii ei faţă de soţul ei sau faţă de autoritatea bărbatului în biserică etc. Dar oamenii pot lărgi această poruncă, şi să impună ca femeia să poarte acoperământ tot timpul, chiar şi când nu se roagă sau proroceşte. Asta e ridicol. Aceştia sunt fariseii din ziua de azi.

Am întâlnit oameni de genul acesta. Ei mă întreabă: "Soţia dvs. îşi acoperă capul 24 de ore? Iar eu spun: Nu. Face asta când se roagă sau proroceşte. Când este în timpul serviciului de la biserică. Când Îl laudă pe Dumnezeu, îşi acoperă capul." Dar ei spun că Biblia spune că noi ar trebui să ne rugăm neîncetat. Vedeţi cum putem lua un alt verset... ? Eu îi întreb: "Voi ce faceţi, vă acoperiţi capul când dormiţi sau când sunteţi în pat?" Cineva a răspuns că soţia sa se acoperă chiar şi atunci, iar eu am spus: "Extraordinar!" Apoi le pun o altă întrebare: "Îşi acoperă capul chiar şi când face duş sau baie? Nu ar trebui să se roage şi atunci, dacă trebuie să ne rugăm neîncetat?" Nu mai e nici un răspuns la acea întrebare.

Vedeţi, aşa cum Domnul Isus îi reducea la tăcere pe oameni, am avut şi eu oportunitatea să-i reduc la tăcere pe aceşti legalişti. Trebuie să fim foarte atenţi să nu lărgim poruncile lui Dumnezeu dincolo de ce spune El. Asta putem învăţa din acest pasaj. Ce a spus Domnul Isus, trebuie să predicăm şi să-i învăţăm pe alţii în totalitate: poruncile importante, poruncile pe care le considerăm a fi cele mai mici, dar nu trebuie să le facem mai mari şi mai stricte decât le-a făcut Dumnezeu. "Atunci a zis omului aceluia: 'Întinde-ţi mâna! ' El a întins-o şi mâna s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă." Dacă voi aţi vedea un om cu o mână uscată, vindecat, ar trebui să vă bucuraţi şi să strigaţi "Aleluia!". Şi toţi de acolo ar fi trebuit să se bucure, dar "fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus". Ce cuvânt! Fiindcă ajutase un om cu o mână uscată, ei voiau să-L distrugă. Nu crezi că erau inspiraţi de însuşi diavolul? Mari învăţaţi în ale Bibliei pot fi inspiraţi de diavolul, când vor să-i rănească pe alţii. Ei voiau să-L omoare la propriu.

Astăzi, mulţi mari învăţaţi biblici omoară alţi slujitori ai lui Dumnezeu cu limba lor. Limba e arma pe care o folosesc, nu pumnale şi suliţe. Cu ajutorul limbii, al articolelor scrise, lovesc pe cei care proclamă eliberare totală de păcat, vindecare pentru mâna uscată, vindecare pentru o viaţă uscată. "Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo." Domnul Isus n-a rămas acolo, ca să demonstreze că era viteaz. În Biblie, Domnul Isus spune: "Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta". Nu încerca să-ţi arăţi vitejia acolo. Dacă cineva vrea să te omoare, nu te duce acolo. El a plecat de acolo şi S-a dus în altă parte, fiindcă ştia care le erau intenţiile. În Ioan 7:1 spune că atunci când Isus a aflat că oamenii din Iudeea voiau să-L omoare, El nu S-a dus acolo. De ce să Se ducă acolo? Dar mai târziu, în acelaşi capitol, când Tatăl I-a spus să se ducă, El S-a dus.

Aşadar, din viaţa Domnului Isus învăţăm să nu riscăm inutil, dar suntem dispuşi să ne ducem oriunde ne trimite Domnul în lume. El ne va proteja, dar noi nu trebuie să riscăm inutil, ca să demonstrăm cât de viteji suntem sau ca să ne arătăm credinţa.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 457
  • Export PDF: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni