Să se bucure neamurile - Partea 2
Autor: John Piper  |  Album: Să se bucure neamurile!  |  Tematica: Evanghelizare
Resursa adaugata de Mada_O in 06/06/2020
    12345678910 0/10 X

„Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă. Așa Te privesc eu în locașul cel sfânt, ca să-ți văd puterea și slava. Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața,” - ați auzit aceasta? Fiindcă bunătatea Ta e mai bună decât a fi în viață, „de aceea buzele mele vor cânta laudele Tale.” Acesta e Psalmul 63:1-3 și motivul pentru care am început cu el este ca și un fel de completare a psalmului 96. Simt că una din întrebările puse aseară, „Cum poți însufleți o biserică pentru misiune?” Răspunsul a fost: „Nu o faci, ci îi însuflețești pentru Dumnezeu, apoi misiunea urmează.” Și auziți acești 2 psalmi - Psalmul 96: „Povestiți printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!” Aceasta e o însărcinare, dar nu vei face asta dacă nu ești în situația: „Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu... bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața.”

Deci rugăciunea mea, când mă rugam pentru voi azi-dimineață, este ca, stând aici, să experimentați un simț dulce „El este Dumnezeul meu, El este Mântuitorul meu. Am un Dumnezeu care mă iubește, am un Mântuitor care a murit pentru mine. Păcatele mele sunt iertate, vinovăția mea s-a dus. Raiul este înaintea mea, s-a terminat cu iadul, a trecut judecata. Numai lucruri bune vin înspre mine. Chiar dacă este greu, este bine.” Un simț dulce, nu un sens că sunt lucruri de învățat, poveri de purtat, lucruri de făcut. Viața creștină e o părtășie dulce, continuă, cu Dumnezeul cel viu, care stă la baza oricărei însărcinări din lume. Nu sarcinile sunt totul, ci are de-a face cu a-L cunoaște pe El, a-L iubi pe El, a te odihni în El. Aș vrea să vă citesc... Cred că misionarii (și poate că ar trebui să generalizez și să spun oamenii) care se dăruie pe sine în situații mai mult sau mai puțin grele, pentru ca alții să-L cunoască pe Dumnezeu (și asta ar putea fi chiar aici), acești oameni Îl întâlnesc pe Dumnezeu la nivelele cele mai adânci.

Biografia lui John Paten e una din favoritele mele și aș vrea să vă citesc ceva. Deci John Paten (sau cum vreți să pronunțați, depinzând de unde veniți) - scoțian, cu 150 de ani în urmă s-a dus în Noile Hebride, care pe atunci nu se numea așa - ba cred că da, acum se numește Vanuatu - a slujit acolo, și-a pierdut prima soție și aproape a înnebunit la mormântul ei. A slujit printre canibali care i-au mâncat pe primii 2 misionari scoțieni care au mers acolo și n-a mers prea bine la Tana în primii ani și a fost alungat de acolo. Iată ce a scris despre a se băga între triburi ce erau în război și a-și risca viața de nenumărate ori. „Fără acea conștiență permanentă a prezenței și puterii iubitului meu Domn și Mântuitor, nimic din toată lumea nu m-ar fi putut împiedica a-mi pierde mintea și a pieri în mod mizerabil. Și cuvintele Sale „iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor” au devenit pentru mine atât de reale încât n-aș fi fost surprins să-L văd așa cum L-a văzut Ștefan, privind la scena cerească. I-am simțit puterea care m-a sprijinit. Este adevărul sobru și îmi revine dulce, după 20 de ani, că am avut cele mai apropiate și dragi licăriri ale feței și zâmbetelor binecuvântatului meu Domn, în acele momente înfricoșate când muscheta, măciuca sau sulița erau îndreptate contra vieții mele. O, ce fericire să trăiești și să reziști văzându-L pe El care e invizibil.”

 Eu n-am fost niciodată în fața unei muschete, dar am avut câteva momente dificile și știu că lucrul acesta e adevărat, și știți și voi aceasta. Nimeni n-a zis vreodată, „am învățat mai mult despre Isus în zilele cele mai luminoase, mai ușoare, mai cu soare.” Nimeni n-a zis vreodată asta. Cel puțin eu n-am auzit vreodată pe cineva să spună asta și eu n-am spus-o niciodată. Mărturia naturii umane e că atunci când lucrurile sunt dificile, Dumnezeu devine real, sau nu devine. Și El devine dulce de real. Și asta spune el. „Am avut cele mai apropiate și dragi licăriri ale feței și zâmbetelor binecuvântatului meu Domn, în acele momente înfricoșate când muscheta, măciuca sau sulița erau îndreptate contra vieții mele.” Deci aș vrea să echilibrez psalmul de laudă de-aseară, „Povestiți printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui! Strălucirea și măreția sunt înaintea Feței Lui, slava și podoaba sunt în locașul Lui cel sfânt. Familiile popoarelor, dați Domnului, dați Domnului slavă și cinste!” Sună foarte... parcă te înalți în acel moment în lucrarea ta misionară... Și în spatele acestor cuvinte sunt momente înfricoșate, în care Dumnezeu ori devine foarte dulce, drag și prețios pentru tine, sau nu devine. Și dacă acea fundație nu e acolo, ce e deasupra nu va rezista. Vei fi entuziasmat timp de 6 săptămâni după o conferință de misiune și apoi te vei întoarce la felul tău obișnuit de a fi, dacă nu-l cunoști pe El în felul acesta. Deci haideți să ne rugăm ca Dumnezeu să facă aceasta pe tot parcursul drumului.

 

Tată, Te rog ca la baza tuturor vorbirilor despre strategie misionară, definiții, teologie, însărcinare, mobilizare, care pot suna foarte frenetice câteodată, să fie o experiență liniștită, adâncă, a părtășiei cu Tine, chiar în acest moment, chiar în această sală. Cuvintele Tale pentru noi, „Te iubesc, ești al Meu, te-am ales, L-am trimis pe Fiul meu pentru tine, voi fi cu tine, nimic nu ți se va întâmpla decât dacă eu îngădui, Eu îți țin spatele, nu te îngrijora.” Mă rog aceasta în Numele Domnului Isus. Amin.

 

Această carte, din nou, „Operation World” (Operațiunea Mondială) - am luat-o azi dimineață din nou, era pe jos lângă scăunelul meu. Aici vom sta 5 zile pe Rusia, din 12 până în 16 octombrie. Și un motiv secundar pentru a avea această carte și a privi în ea zilnic, este educație. Primul este rugăciune de cerere - rugăciune pentru ruși astăzi. Dar în al 2-lea rând este, „știi că nu știi prea mult despre Rusia? Vreau să spun noua Rusia, fosta URSS. Rusia pe care am știut-o când eram copil nu e Rusia de astăzi. E o nouă realitate, cu țări noi și cu noi... cum s-or fi numind. Și este și o secțiune intitulată „Regiuni geo-etnice ale Federației Ruse.” Ați știut că există așa ceva? Nici măcar nu știu nimic din acest fel de limbaj. Ce e oare o regiune geo-etnică și ce e Federația Rusă? Și apoi există și o secțiune cu privire la Districtul Federal Sudic, Districtul Federal Nord-Vestic, toate republicile care sunt acolo, Districtul Ural, Districtul Siberia, Districtul Federal Estic. Și în câteva zile vom ajunge la Ruanda. Și la pagina 711 spune că există 78 de minorități etnice considerate ne-evanghelizate, totalizând peste 13 milioane de oameni, în Rusia. Sunt multe pagini ca să te rogi prin ele. Nu te poți ruga fiecare frază de-aici.

Azi-dimineață m-am oprit un moment și m-am rugat ca Dumnezeu să facă ceva cu privire la aceasta, ca cele 78 de minorități etnice să fie evanghelizate, să le aducă în atenția evanghelicilor din Argentina, sau Mexic, sau... Doamne, fă lucruri minunate pentru a-ți trezi Biserica cu privire la această nevoie. Apoi în câteva zile va fi o altă nevoie. Aceasta va trece... Știți, dacă crezi în rugăciune, și sunt imagini în Biblie ale cădelniței cu tămâie în fața tronului lui Dumnezeu, de unde se ridică fumul tămâiei și Dumnezeu îl miroase și îi place, iar acestea sunt rugăciunile sfinților, tămâia pentru Dumnezeu, iar în capitolul 8 ia cădelnița și o răstoarnă peste pământ. Dacă crezi că te-ai rugat vreodată vreo rugăciune degeaba, să știi că n-a fost degeaba, ci e încă în cădelniță, aducându-I plăcere lui Dumnezeu, iar la timpul potrivit va fi vărsată. Luați rugăciunea „sfințească-se Numele Tău” - a fost exprimată de miliarde de ori de oameni, miliarde. I s-a dat răspuns? I se va da răspuns! Va fi un răspuns mare, final. E o cădelniță foarte mare, cu miliarde de rugăciuni care dau tămâie de bun miros Domnului și devine din ce în ce mai mare până când se aprinde și El o aruncă pe pământ și termină totul. Și mica ta rugăciune din vreo oră din miez de noapte ca Numele Domnului să fie sfințit va primi răspuns. Poate fi după o mie de ani, dar nu va fi irosită. Trebuie să crezi că Dumnezeu îți ascultă rugăciunea. Acum să vedem dacă putem activa din nou acest lucru șmecher. Uite, funcționează! Fain!

Deci iată-ne la întrebarea numărul 3. Întrebarea pe care o punem este: trebuie ca cineva să audă Evanghelia pentru a fi mântuit? Primele 2 întrebări au fost: 1. Trebuie să fii salvat de la ceva, ceva etern și teribil, adică Iadul? Și am răspuns DA. 2. Există vreun alt mod de a fi mântuit în afară de lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus, fie că auzi despre ea, fie că nu? Și eu am răspuns că NU, nu este. Doar lucrarea Domnului Isus ne salvează de la mizeria în care a ajuns omenirea în urma căderii lui Adam, pentru că Domnul Isus este al 2-lea Adam și a fi în El înseamnă a fi într-o nouă omenire care se îndreaptă spre Cer prin legământ, iar a fi în vechea omenire înseamnă a merge la pierzare. Domnul Isus e remediul universal pentru căderea lui Adam, nu un remediu tribal (pentru un anumit neam, n. tr.). Nu există vreun remediu alternativ. Ca și creștini, susținem lucruri foarte îndrăznețe și de aceea când încerci să fii creștin ajungi să ai probleme, căci creștinii au pretenții îndrăznețe. Ei spun că Isus este singura cale, iar răspunsul pe care-l primești este, „cine te crezi că ești, impunându-ți religia față de mine.” Trebuie să spunem cu smerenie, „nu-ți impun nimic, Isus e singura cale. El a venit la mine și mi S-a prezentat și pretinde că este Calea, iar eu îți spun ceea ce a zis El.”

A 3-a întrebare este: Trebuie să audă cineva Evanghelia pentru a putea fi mântuit? Voi dezvolta un argument care spune că da, trebuie. Iată motivul pentru care lucrul acesta e mai delicat decât celelalte din punct de vedere exegetic. Din punct de vedere istoric, lucrul acesta n-a fost întotdeauna adevărat. Adică, nimeni nu știa numele Isus înainte ca El să se întrupeze. Nimeni nu auzise vreodată mesajul crucii înainte de a se fi întâmplat. Deci în Vechiul Testament, locul conștient al credinței mântuitoare n-a fost la fel ca și după cruce. Și argumentul meu este că Dumnezeu intenționează ca după Întrupare, Domnul Isus să fie locul conștient al oricărei credințe mântuitoare. Ceea ce înseamnă că misiunea devine imperativă dacă lucrul acesta e adevărat. Dacă oamenii pot fi mântuiți fără a auzi despre Isus, atunci misiunea nu e chiar atât de urgentă. Dar dacă argumentul meu e corect, adică faptul că trebuie să auzi despre El pentru a-ți pune credința în El, altfel nu poți fi salvat, asta înseamnă că trebuie să mergem, altfel am fi fără inimă. Deci înspre aceasta ne îndreptăm.

Primul pas în argument e termenul „taina lui Hristos.” Ce este aceasta? Efeseni 3:4-6. „Citindu-le, vă puteți închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri,” - ok, ceva e nou, ce nu fusese cunoscut - „în felul cum a fost descoperită acum” - acesta e scopul Noului Testament și al învățăturilor apostolilor - „sfinților apostoli și prooroci ai lui Hristos, prin Duhul.” Și iată definiția tainei: „Că adică Neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi” - vorbește despre oamenii legământului iudaic. Deci noi suntem altoiți în legământul avraamic - „Neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelie.” Deci primul meu argument este: toate Neamurile, ni se spune, cum nu se spusese nimănui înainte, că sunt incluse în legământ dacă aparțin lui Hristos, și aceasta se întâmplă prin Evanghelia. Și dacă o vor s-o auzi, atunci nu se întâmplă. Toți vor da socoteală de ceea ce știu, nu de ceea ce nu știu. Deci aici, dacă aș fi intervievat la radio sau televiziune, „Deci tu crezi că toți sunt pierduți și merg în Iad, chiar dacă n-au avut șansa să audă de Isus. Asta crezi tu?” - aș merge la acest text și aș scoate acest adevăr. „Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușe adevărul în nelegiuirea lor.” Asta ne spune ce fac oamenii peste tot în lume. „Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.” Deci Îl cunosc pe Dumnezeu.

„În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui,” - deci cel puțin aceste două lucruri sunt cunoscute - „se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.” Aceasta se numește revelație generală - natura, lumea așa cum o cunoaștem. Conștiința umană și lumea din jurul nostru ne vorbesc despre natura și puterea lui Dumnezeu. „Așa că nu se pot dezvinovăți;” - acest lucru e foarte important, FOARTE important - „fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu,” - nu e uimitor lucrul acesta? - „nu L-au proslăvit ca Dumnezeu,” - aceștia sunt oameni care n-au auzit vreo pagină din Biblie, care nu știu nimic din revelația specială - „măcar că au cunoscut pe Dummnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gânduri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat.” Deci răspunsul meu este: Nimeni care n-a auzit despre Isus nu va fi judecat pentru că n-a crezut în Isus. Oamenii vor fi judecați doar pentru ceea ce știu și n-au împlinit. Și toți știu destule pentru a fi judecați, iar nimeni nu împlinește tot ce știe. Acesta e răspunsul meu. Deci, nu, nu zic că oamenii vor fi condamnați pentru că n-au crezut într-un Isus de care n-au auzit niciodată. Ci oamenii vor fi condamnați pentru că n-au mulțumit sau nu s-au închinat lui Dumnezeu - „măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu nici nu I-au mulțumit.” Ce au făcut? Ei au înădușit (au suprimat) adevărul în nelegiuirea lor. Deci toți sunt responsabili pentru ceea ce știu, nu pentru ceea ce nu știu.

Acum expresia aceasta, pasul nr. 3 din argument - „vremuri de neștiință.” Sărim aici la mijloc, la textul din Fapte 17 - vremurile de neștiință. „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască,” - observați schimbarea aici: a fost o vreme, numită vremurile de neștiință, când Dumnezeu a lăsat pe oameni să meargă în felul lor, iar acum trimite un cuvânt lumii: „pocăiți-vă” - „și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți.” Deci El va judeca lumea prin Isus Hristos. Nu mai sunt vremurile de neștiință, ci vremea pocăinței, ceea ce înseamnă că Biserica, acum, așa cum spune Domnul Isus în Matei 24, trebuie să meargă să predice pocăința la întreaga lume. E uimitor ceea ce ne-a încredințat ca Biserică.

Să ne întoarcem la Romani 2:12 - „Toți cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege și toți cei ce au păcătuit având lege, vor fi judecați după lege.” Acesta e un alt mod de a spune Romani 1:18-21. Dacă n-ai auzit niciodată legea, nu vei pieri din cauza neascultării a ceea ce n-ai citit niciodată, ci vei pieri din cauza a ceea ce știi deja în inima ta și nu ai ascultat. Dar toți pier. Exită doar o salvare și aceasta e prin Domnul Isus, nu prin lege. Acum să vedem 1 Corinteni 1:21 - „Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu,” - e remarcabil! - „Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii.” Deci observați diferența. În înțelepciunea lui Dumnezeu, El a rânduit ca lumea să nu-L cunoască pe Dumnezeu prin înțelepciunea omenească. Deci filosofia, Socrate, nu și-a putut gândi drumul spre mântuire. Aristotel n-a putut ajunge acolo. Nici Buda nu poate ajunge acolo prin înțelepciunea omenească. Și Dumnezeu a ales ca să fie astfel și în înțelpciunea lui Dumnezeu este așa. Deci, deoarece asta nu se întâmplă, mântuirea nu vine în modul acesta, Dumnezeu, prin nebunia propovăduirii crucii, mântuiește pe cei ce cred, ceea ce înseamnă că trebuie să propovăduim. „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși?” În această nouă epocă, nu mai sunt vremuri de neștiință, ci suntem chemați să propovăduim Evanghelia, ca oamenii să poată fi mântuiți.

Iată textul cheie: Romani 10:13-17 - „Fiindcă "oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit."” Este o promisiune minunată care trebuie să ne încurajeze foarte mult. „Fiindcă "oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit." Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut?” - observați lanțul - „Și cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: "Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!" Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?" Astfel, credința vine în urma auzirii,” - aceasta e una din declarațiile cele mai fundamentale din Biblie - „iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” - care nu vine din stele, ci din gura predicatorilor, misionarilor. Deci eu privesc acest text de-aici ca profund fundamental în a răspunde la întrebarea „trebuie să auzi pentru a fi mântuit?” Concluzia lui Charles Hodge, „Întrebarea solemnă implicită în limbajul apostolului din Romani 10, „cum vor auzi fără propovăduitor?” ar trebui să sune zi și noapte în urechile bisericilor. Este remarcabilul nostru privilegiu să fim implicați în cea mai mare mișcare din istorie, adică adunarea celor aleși din toate neamurile, limbile, semințiile, noroadele până când numărul întreg al Neamurilor va fi împlinit și tot Israelul va fi mântuit, iar Fiul Omului va veni cu putere și mare slavă ca și Rege al regilor și Domn al domnilor și pământul va fi plin de cunoștința slavei Lui așa cum apele acoperă marea, în veci de veci.”

Pauză aici pentru întrebări. Orice sunteți nerăbdători să întrebați, înainte de a schimba viteza și a merge mai departe. Deci răspunsul meu la întrebarea 3, „Neamurile lumii, inclusiv aceste 78 de neamuri ne-evanghelizate din fosta Uniune Sovietică, trebuie oare să fie atinse cu mesajul clar inteligibil că 'Isus a murit pentru tine, a înviat din morți și dacă crezi în El îți iartă păcatele, va înlătura mânia și-ți va da viața veșnică' - trebuie să audă aceasta pentru a fi mântuiți?” Răspunsul meu este „Da.” Și nu ai nevoie de o diplomă de colegiu sau seminar pentru a le propovădui. Da, este răspunsul la întrebarea 3. OK, puteți întreba. Ați fost aici seara trecută? Am vorbit despre asta aseară, dar cred că cineva... E bine să fie pusă întrebarea, căci acesta e exact locul potrivit pentru aceasta.

Întrebarea a fost, „Auzim povestiri despre viziuni, vise, unde oamenii sunt conduși la Hristos în felul acesta.” Aceasta e distincția pe care am făcut-o și cred că e importantă. Un vis care te conduce la Evanghelie, prin care ești mântuit, este felul cum văd lucrurile în Fapte 10 și 11, situația lui Corneliu. Corneliu a avut o viziune, care a fost, „mergi la Iope, acolo este un om, spune-i să vină la tine să-ți predice, căci vei fi mântuit când vei auzi acest mesaj.” Cred că e ceva glorios și Dumnezeu poate face asta oricând vrea fără ca să încalce niciuna din regulile Lui. Celelalte povestiri pe care le aud, nu chiar așa de des, sunt că în capul lor au auzit toată Evanghelia. Cineva le-a predicat, ceva înger le-a propovăduit. N-au auzit niciodată de Biblie, de Domnul Isus, iar Evanghelia le-a fost propovăduită în capul lor și au fost mântuiți. Eu pun un mare semn de întrebare în dreptul acestui lucru. Zic „nu pot să te numesc mincinos pentru că-mi spui asta, dar mă îndoiesc, chiar mă îndoiesc că aceasta se întâmplă.” Și dacă se întâmplă vreodată, căci Dumnezeu este Dumnezeu, nu e ceva normativ, căci nu se potrivește cu Romani 10:13-17 - „Cum vor crede în Acela în care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor?” În acest punct s-ar putea să spună că Dumnezeu le dă un predicator în capul lor.

Iar următoarea propoziție este, „Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși?” - și înțelesul este trimiși de ființe umane din biserici să meargă de la Dumnezeu la ei. Nu cred că logica acestui text îngăduie acea situație, cel puțin nu în mod obișnuit. Deci implicația practică este: să nu cădeți în felul tipic de rugăciune pentru lucrurile care nu sunt normative. Auzi oameni care se roagă, „Doamne, trimite vise, trimite viziuni, mântuiește oamenii acolo unde Evanghelia n-a ajuns.” E un fel teribil de rugăciune, nu este rugăciune biblică.

Semne și minuni în Fapte 4 sunt cerute în rugăciune - și știți cum funcționează? Dă semne și minuni în timp ce robii Tăi propovăduiesc Cuvântul Tău cu îndrăzneală, ca și confirmare a Cuvântului lui Dumnezeu. Încă o întrebare înainte de a merge mai departe. Aceasta e o întrebare foarte corectă. Oamenii au fost mântuiți înainte de Hristos prin auzirea despre Dumnezeului legământului și a promisiunilor legământului și punându-și credința în Dumnezeul cel viu și adevărat și în promisiunile ce le-a făcut cu privire la o jertfă și la Mesia, o persoană de tipul Isaia 53, care urma să vină. Deci este foarte asemănător cu faptul că trebuie să ai revelație specială - Dumnezeu vorbește lui Avraam și Se descoperă ca adevăratul Dumnezeu, cu un viitor adevărat venind prin adevăratul Mesia, iar cei dinafară dacă nu aud lucrul acesta, sunt în aceeași situație ca în Romani 1. Nu-L cunosc pe Domnul Isus pe nume, nu cunosc ce va face El, nu știu către ce arată jertfele de țapi și de viței, ci doar știu că sângele țapilor și vițeilor de fapt nu înlătură păcatul. Au știut asta cel puțin, în momentele lor mai bune au știut-o, căci David a spus aceasta în Psalmul 51. Dar n-au știut cum toate arată spre ceva, dar noi știm înspre ce arată, adică spre Isus. OK, mă voi mai opri pentru întrebări, dar acum mergem mai departe.

Ce stă în spatele misiunii? Scopul ultim al lui Dumnezeu în Creație și Răscumpărare Care este? Astfel încât să ne alăturăm și noi acestuia! Restul acestui seminar este grupat în jurul a 3 mari capitole din carte: supremația lui Dumnezeu în misiuni prin închinare, supremația lui Dumnezeu în misiuni prin rugăciune, supremația lui Dumnezeu în misiuni prin suferință. Deci închinare, rugăciune și suferință este schița a ceea ce urmează. Deci care este scopul ultim al lui Dumnezeu? Scopul ultim al lui Dumnezeu în Creație și Răscumpărare este: - a-Și arăta slava Sa - pentru (și în) (vom vorbi despre aceasta) bucuria celor răscumpărați - din fiecare neam, seminție, norod și limbă. Adică, scopul ultim al lui Dumnezeu este închinare cu bucurie. Închinarea devine atunci combustibilul și scopul misiunilor. Iată texte biblice pentru a arăta zelul lui Dumnezeu pentru slava Lui. Voi petrece destul de mult timp cu acestea, deoarece, deși pentru unii dintre voi s-ar putea să fie ceva familiar, s-ar putea ca pentru unii din voi să fie ceva mai nou și a fost cel mai important lucru în descoperirea mea cu privire la Dumnezeu de când am avut 21 de ani încoace, adică faptul că Dumnezeu este pasionat cu privire la slava Lui și face totul pentru slava Lui. Vom trece prin texte destul de repede - am 30, dar nu cred că vom trece prin toate, vom vedea cât timp ia.

Acestea sunt 3 versete dintre cele mai dense, centrate în Dumnezeu, din câte știu eu: Isaia 48:9-11 - „ Din pricina Numelui Meu, sunt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc față de tine, ca să nu te nimicesc. Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei. Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez. Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.” Deci una, două, trei, patru, cel puțin de cinci ori „pentru Numele Meu sunt îndelung răbdător.” Acest fel de vorbire este șocant - cel puțin a fost pentru mine la început - că Dumnezeu face aceste lucruri din pricina Numelui Său. Și exact același lucru găsim pe parcursul întregii Biblii. Dumnezeu Și-a ales poporul pentru slava Lui „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ... spre lauda slavei harului Său” Înspre aceasta se îndreaptă toate acestea - ținta e lauda harului Său glorios.

Dumnezeu ne-a creat pentru slava Lui Isaia 43:6-7 - „pe care i-am făcut spre slava Mea.” De aceea exiști. Dumnezeu l-a chemat pe Israel spre slava Lui Isaia 49:3 - "Israele, Tu ești Robul Meu, în care Mă voi slăvi." Ieremia 13:11 - „așa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea și slava Mea.” Dumnezeu l-a salvat pe Israel din Egipt pentru slava Lui Psalmul 106:7-8 - „Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-și arate puterea.” Deci i-a scos din Egipt din pricina Numelui Lui, ca să-și arate puterea. Dumnezeu l-a ridicat pe Faraon pentru a-și arăta puterea și a-și slăvi Numele. Romani 9:17 - "Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul." Dumnezeu l-a învins pe Faraon la Marea Roșie pentru a-și arăta slava Exod 14:4,18 - „Eu voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări; dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, și Egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul." "Și vor ști Egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreții lui, vor face să se arate slava Mea." Deci toate evenimentele din jurul acestui foarte faimos eveniment din Egipt au avut de-a face cu Dumnezeu primind slavă pentru marele Său Nume. Dumnezeu S-a îndurat de neascultătorul Israel în pustie din pricina Numelui Său Ezec. 20:13-14 - „Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustie. N-au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele~_,"& ~„Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit”... Deci nu i-am pedepsit când au meritat și n-am făcut-o din pricina slăvitului Meu Nume.

Dumnezeu i-a dat lui Israel victorie în Canaan pentru slava Numelui Său 2 Samuel 7:23 - „Este oare pe pământ un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Și facă un Nume”... Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, din pricina slavei Numelui Său. Îmi place această întâmplare, atunci când poporul a cerut un împărat, pentru a fi ca și celelalte neamuri. „Nu Te vrem pe Tine să fii unicul nostru Împărat, ci vrem să fim ca și ei.” 1 Samuel 12:17,20, 22 - "să vedeți cât de rău ați făcut înaintea Domnului când ați cerut un împărat pentru voi."... "Nu vă temeți; ați făcut tot răul acesta, dar nu vă abateți de la Domnul, și slujiți Domnului din toată inima voastră.” De ce să nu se teamă, cu toate că au făcut tot răul acesta? ... „Domnul nu va părăsi pe poporul Lui,” - de ce n-o va face? Voi tocmai ați comis trădare. - „din pricina Numelui Lui cel mare.” Nădăjduiesc că unul din lucrurile pe care le auziți, în timp ce înșiruiesc aceste texte, este „aceasta e o veste foarte bună pentru noi. E o veste bună pentru noi, faptul că Dumnezeu acționează pentru Numele Său, căci datorită faptului că a acționat pentru Numele Său e motivul pentru care nu i-a nimicit.” Și asta se întâmplă în mod repetat. Dacă Dumnezeu s-ar uita doar la noi ca și temei pentru cum să ne trateze, am fi terminați. El se uită altundeva ca și temei pentru harul Său. Nu aici. Dumnezeu a salvat Ierusalimul de atac pentru slava Numelui Său: 2 Împ. 19:34 - „Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o mântuiesc din pricina Mea.” Dumnezeu l-a adus pe Israel din robie pentru slava Numelui Său: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu cel sfânt... De aceea, voi sfinți Numele Meu cel mare... Și neamurile vor cunoaște că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit în voi sub ochii lor.” (Ezec. 36:22-23,32) De aceea vă aduc înapoi din exil.

Domnul Isus... (acum suntem în Noul Testament - schimbare importantă) Domnul Isus a căutat slava Tatălui Său în tot ce a făcut: „Cine vorbește de la sine, caută slava lui însuși, dar cine caută slava Celui ce l-a trimis,” - acesta este mandatul Meu total - „cine caută slava” - aici Domnul Isus modelează umanitatea ideală, caut slava lui Dumnezeu în tot ce fac - „acela este adevărat și în el nu este strâmbătate.” (Ioan 7:18) Semnul veritabilității Domnului Isus a fost că a făcut totul pentru slava Tatălui Său. Domnul Isus ne-a spus să facem fapte bune ca Dumnezeu să primească slavă: „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Mat. 5:16) Vă spun aceasta pentru că are de-a face cu slava lui Dumnezeu în viețile voastre. Domnul Isus a avertizat că a nu căuta slava lui Dumnezeu face credința să fie imposibilă: (Acest text m-a cercetat puternic cu ani în urmă.) „Cum puteți crede voi,” - adică nu puteți - „care umblați după slava, pe care v-o dați unii altora,” - vreau ca să vă placă de mine și să mă slăviți pe mine - „și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?” (Ioan 5:44) Dacă toată viața ți-e îndreptată pe orizontală înspre aprobarea oamenilor, nu poți crede în Isus. Vedeți aceasta? E uimitor! „Cum puteți crede?”

Deci credința în Isus e imposibilă pentru o inimă care iubește slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. Există ceva cu privire la natura credinței care nu se va potrivi cu asta, nu va funcționa. Când inima nu ți-e interesată de slava lui Dumnezeu, nu face o prioritate din slava lui Dumnezeu, ești încă orb la slava lui Dumnezeu și îți plac mult laudele oamenilor și ți-e frică de dezaprobarea oamenilor și acesta e lucrul care îți controlează viața, atunci credința... Această inimă trebuie să fie schimbată - aceasta face nașterea din nou. Domnul Isus a zis că răspunde rugăciunilor pentru ca Dumnezeu să fie slăvit: „Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” (Ioan 14:13) Domnul Isus a îndurat orele Sale finale de suferință pentru slava lui Dumnezeu: „Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice? Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăvește Numele Tău!" Și din cer, s-a auzit un glas, care zicea: "L-am proslăvit, și-L voi mai proslăvi!" (Ioan 12:27-28) "Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.” (Ioan 17:1) Deci totul din Ghețimani, totul cu privire la cruce a avut de-a face cu „O, Doamne, arată-ți marea Ta slavă în mântuirea păcătoșilor acum.”

Atunci când te îmbibi de aceasta - ce v-am spus aseară despre cartea lui Jonathan Edwards, „Scopul pentru care a creat Dumnezeu lumea” că e una din cele 3 cărți care m-au influențat cel mai mult, acesta e motivul. Cartea e împărțită în 2 jumătăți - prima jumătate e dens filosofică (mi-am cam spart capul încercând s-o citesc), iar a 2-a jumătate a cărții este aceasta. Eu doar fac aceasta... Pagină după pagină după pagină de versete biblice. Când treceam prin ea, am rămas... L-am cunoscut vreodată? Unde am fost toată viața mea în citirea Bibliei? Dumnezeu și-a dat Fiul pentru a arăta slava neprihănirii Sale: Acesta e probabil cel mai important paragraf din Biblie, dacă ar trebui să votez. Dar nu depinde de mine. Însă dacă ar trebui să votez... „Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” - deci păcatul e definit în funcție de slava lui Dumnezeu. Înseamnă că ai schimbat-o. Dumnezeu îți oferă slava Lui ca și comoară atot-satisfăcătoare a vieții tale, iar tu te uiți la ea și zici, „Nu, mulțumesc. Eu am iPad-ul, sau noul meu iPhone, iPhone 4S, aceasta e noua mea satisfacție. Acesta este păcatul. Păcatul e tipul de sentimente, gânduri și comportamente care vin dintr-o inimă care are ceva ce-o face mai fericită decât o face slava lui Dumnezeu. - „Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată,” - slavă Domnului! - „prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui,” - OK? Înțelegeți asta acum: suntem păcătoși, merităm să pierim. Dumnezeu, cu marele Său har, Își trimite Fiul să ne salveze.

Dar nu asta spune aici că este punctul principal. Aici spune că L-a trimis și asta a fost ca să-Și arate neprihănirea Lui. Eu îmi voi arăta, susține, mări neprihănirea Mea în acest eveniment - asta spune Dumnezeu. Voi face asta pentru neprihănirea Mea... . „căci trecuse cu vederea păcatele dinainte,” - deci a trebuit să-Și demonstreze neprihănirea Lui pentru că S-a făcut pe Sine să apară nedrept când a trecut peste păcate. Dacă un judecător stă pe scaunul de judecată și criminal după criminal vine înaintea Lui și el zice, „Tu poți pleca, tu poți pleca, tu poți pleca.” - atunci toți ar spune, „Ce s-a întâmplat cu dreptatea?” Acesta e exact ceea ce ar trebui să spunem atunci când Îl privim pe Dumnezeu spunându-i lui David după ce s-a culcat cu Bat-Șeba și l-a omorît pe Urie, iar când vine Natan, după ce David plânge un pic, Dumnezeu spune, „ți-am înlăturat păcatul. Poți pleca.” Sigur că ar trebui să fie detronat, sigur ar trebui să fie omorît, sigur ar trebui să fie la închisoare. Ar trebui să se întâmple ceva înafară de moartea copilului nelegitim. Nu, ci el continuă să fie împărat și e numit om după inima lui Dumnezeu.

Ce este aceasta? E nedreptate. Dumnezeu e nedrept... în afară de cazul când acest paragraf e adevărat. A venit o zi când Dumnezeu a zis, „A venit timpul ca Eu să arăt de ce trecerea cu vederea a tuturor acelor păcate nu a fost nedreptate. A venit timpul. Și felul în care voi arăta că sunt neprihănit (drept) e prin a pune omorul și violul săvârșite de David pe Isus... și păcatele tale de asemenea, și ale tale. Funcționează în ambele feluri. Întâmplările dinainte, întâmplările de după, crucea la mijloc și toate păcatele pe care Isus le trece cu vederea sunt adunate la cruce. Și Dumnezeu spune, „Atât de mult urăsc Eu păcatul, atât de mult pedepsesc Eu păcatul, atât de mult nu mătur nimic sub covor. Nimic! Nici din trecut, nici din viitor. Dacă David e justificat doar prin credință și tu ești justificat doar prin credință, iată motivul, chiar acolo, și Eu nu sunt un judecător nedrept. Eu plătesc! Niciun păcat nu scapă. Ori e plătit la cruce, ori e plătit în Iad.” Diferența e: ești în Hristos, ca al tău să fie plătit la cruce, sau ești în afara lui Hristos și atunci păcatul tău trebuie plătit în persoana ta?

E un paragraf foarte important și în centrul lui este: crucea arată neprihănirea plină de slavă a lui Dumnezeu. Când am zis lucrul aceasta, că slava lui Dumnezeu e importantă în definirea păcatului, e datorită faptului că ceea ce se întâmplă la cruce e că Dumnezeu arată că slava Lui nu este minimalizată, nu este... El nu îngăduie ca slava Lui să fie călcată în picioare, așa cum o facem noi. Noi călcăm în picioare slava Lui în fiecare zi, nu punem valoare pe slava lui Dumnezeu din toată inima. Deci cum de ne poate trata atât de bine? Soarele strălucește afară peste Minneapolis. El a făcut să răsară soarele peste cel rău și peste cel bun azi-dimineață. Cum poate oare să facă asta cu oameni ca noi? Pentru noi e datorită faptului căci crucea, în fiecare zi, mi-a purtat toate deficiențele mele în a-L slăvi, a onora slava lui Dumnezeu și astfel ne arată valoarea slavei lui Dumnezeu. Ce ar trebui să vezi la cruce e oroarea lipsei slavei Lui și valoarea infinită a slavei lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iartă păcatele pentru propriul Său Nume: „Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25) Mă întreb, te rogi așa? „Pentru Tine, Doamne, iartă-mi vina.” Acesta e un psalm de dinainte de cruce.

Revenind la întrebarea cu privire la mântuirea înainte de cruce și după cruce: înainte de cruce, oamenii au zis lucruri de genul, „Doamne, dacă Te-ai uita spre mine, în păcatul meu, dacă îmi numeri fărădelegile, cine poate sta în picioare? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.” Și ei nu știau cum va funcționa în final, ci doar știau că trebuia făcut ceva iar El urma să facă și păcatul meu va fi acoperit. Deci ei spun, „Pentru Tine, Doamne, iartă-mi vina.” Noi nu spunem doar atât, ci spunem „de dragul Domnului Isus, iartă-mi vina.” „Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine” devine acum „Eu îți șterg fărădelegile, pentru Isus.” De aceea, părinți ajutați-mă cu aceasta, adică alăturați-vă mie în aceasta. Când vă învățați copiii să se roage și ei se roagă, iar la sfârșit spun „în Numele lui Isus, amin.” „În Numele Lui, amin.” Înseamnă „în Nu-me-le lui I-sus, amin.” Nu „În N'mele lu' Is's, am'n.” Scoateți-i la o masă, duceți-l pe acest adolescent la un restaurant și spuneți-i, „cele mai importante cuvinte din orice rugăciune sunt cuvintele „în Numele lui Isus, Doamne, așa să fie.” Nu le arunca precum „la revedere.” Trebuie să-i învățăm aceasta.

Acesta e cuvântul cel mai dulce, puternic, important pe care l-au spus, iar ei l-au spus în grabă, aruncat de pe buze, căci nu se gândesc, nu gândesc că singurul motiv pentru care am vreun drept să fiu în prezența lui Dumnezeu e datorită Domnului Isus; singurul motiv pentru care mă ascultă e datorită Domnului Isus; singurul motiv pentru care am vreo pretenție la vreun răspuns la rugăciune e Domnul Isus și de aceea în încheierea rugăciunii zic că nu sunt e datorită mie, numelui meu, bunătății mele, ci e datorită Domnului Isus, a sângelui și neprihănirii Sale, pentru care cer aceste lucruri. „Pentru El” a devenit „pentru Isus.” Domnul Isus ne primește în părtășie pentru slava lui Dumnezeu: „Așadar, primiți-vă unii pe alții cum v-a primit și pe voi Hristos spre slava lui Dumnezeu.” (Rom. 15:7) De ce te-a primit Hristos în părtășie? Pentru slava lui Dumnezeu. De ce să ne primim unii pe alții? Pentru slava lui Dumnezeu. Lucrarea Duhului Sfânt e să-L slăvească pe Fiul lui Dumnezeu: Isus a zis că va trimite Duhul și „El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi.” (Ioan 16:14) Lucrarea Duhului Sfânt în viața ta este a face ca Domnul Isus să arate bine, foarte bine, foarte satisfăcător. Când te scoli dimineața și ai vreun sentiment bun față de Domnul Isus, ghici cine e la lucru în viața ta? Duhul Sfânt. Dumnezeu ne poruncește să facem totul spre slava Lui: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: ” - când stăm la coadă să cumpărăm un telefon.

Aceasta e o săptămână foarte importantă pentru noi. Fiica noastră face 16 ani. Am avut 4 fii și nu le-a păsat deloc de vârsta de 16 ani decât pentru un singur motiv: permisul de conducere. Talitha și-a planificat ziua de naștere de 16 ani de un an. Aseară a pus masa, cu farfurii diferite de fiecare dată. A pus masa singură. I-am promis un iPhone cu ani în urmă, căci nu avea celular. Toți prietenii ei aveau celular de la vârsta de 11 ani, știți? I-am zis, „Vei primi un celular la 16 ani. Îl vei putea avea pe cel mai bun, pe care-l vrei la 16 ani.” „Îl vreau pe 4S vineri.” Deci am stat la coadă 2 ore și am vorbit despre asta. Și ieri a pus un tweet în care zicea, „Rugați-vă împreună cu mine ca să-l folosesc” - și-l ținea așa - „să-l folosesc spre slava lui Dumnezeu.” Deci voi înregistra aceasta... Și mai târziu - „Îți aduci aminte că ai spus asta?” Menționez aceasta căci e ceva real despre ce vorbim. Nu este, știți, ceva mică parte spirituală a vieții tale undeva, ci este pizza, Diet Coke, iPhone-uri și orice altceva. Orice faceți, faceți totul pentru a face ca Dumnezeu să fie arătat ca și comoara voastră, nu iPhone-ul.

Dumnezeu ne spune să slujim într-un mod care să-L slăvească pe El: „Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu” - iată modul cum parafrazez eu lucrul acesta: Dătătorul primește slava. Deci eu sunt chemat să slujesc, sunt jos în cămăruța de rugăciune, facem asta sâmbătă seara, duminică dimineața, înainte de a predica, sunt acolo și timp de jumătate de oră ne rugăm acest lucru: „Doamne, ajută-mă, ajută-l pe Chuck, ajută pe toți cei ce au vreun rol în serviciul de închinare și pe oameni să slujească prin puterea pe care Tu ne-o dai, nu pe care noi o avem, căci dacă e de la noi, noi primim slava, ci pe care Tu ne-o dai, ca în toate Tu să primești slava. Cheia vieții creștine este a descoperi taina de a trăi prin puterea unei alte Persoane. Foarte ciudat. Fii tare în Domnul și în puterea pe care El o dă. Altă Persoană Își trăiește viața în tine. Cum faci asta? O faci prin credință. Spun, „OK, acum merg nu încrezându-mă în pregătirea mea. Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, da, toată ziua de vineri calul e pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruința este a Domnului.” Îți spui asta ție însuți și-ți muți încrederea de la pregătirea ta la Domnul și la biruință, așa încât mergând la bătălie știi că o săgeată trasă la întâmplare te poate omorî. Nu contează câtă armură ai pe tine, există o mică gaură aici, aici și aici. Tot ce Dumnezeu trebuie să facă e să tragă acolo și ești dus. Victoria depinde de Domnul în acest ceas, nu de pregătirea ta. Și-ți muți credința pe aceasta și te încrezi în El. Iar atunci când ai terminat, Îi mulțumești și în felul acesta Dumnezeu primește slava.

Aceasta a zis El să facem. Domnul Isus ne va umple cu roadele neprihănirii pentru slava lui Dumnezeu: „Mă rog ca... (să fiți) plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu.” (Fil. 1:9,11) El Îi cere lui Dumnezeu să facă aceasta. Doamne, pune Tu roade în viețile lor, pentru slava Ta. Toți sunt sub judecată pentru dezonorarea slavei lui Dumnezeu: „S-au fălit că sunt înțelepți, și au înebunit, și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană.” (Rom. 1:22,23) Irod a fost lovit de moarte pentru că n-a dat slavă lui Dumnezeu, atunci când a ținut cuvântarea din Fapte 12. „Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu.” (Fapte 12:23) Câți din politicienii noștri ar trebui să fie loviți în fiecare zi? Și Dumnezeu, în mila Sa, trece peste aceste lucruri. Fie, depinzând dacă cred sau nu, umplând un rezervor de har pentru care ei să fie recunoscători, fie un rezervor de foc care va fi turnat pe capetele lor într-o zi, pentru că resping răbdarea Sa. Nu sunt în Iad astăzi. Dacă nu ești în Iad, e o zi bună, căci toți ar trebui să fie acolo, mai ales oameni care țin cuvântări și nu dau nicio slavă lui Dumnezeu. Aceasta a făcut Irod și aceasta fac majoritatea liderilor noștri. Domnul Isus revine pentru a fi slăvit de noi. (Deci acum suntem la sfârșitul veacului.) „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică, de la fața Domnului și de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea,” - pentru aceste motive: „când va veni, în ziua aceea ca să fie proslăvit în sfinții Săi, și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut.” (2 Tes. 1:9,10) Deci dacă întrebi, „De ce revine Domnul Isus?” Revine pentru a fi slăvit și revine pentru a fi privit cu uimire. Scopul final al Domnului Isus pentru noi e ca noi să vedem și să ne bucurăm de slava Lui: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea.” (Ioan 17:24) Aceasta e rugăciunea lui finală pentru noi.

Într-o zi nu vom mai vedea ca printr-o oglindă întunecată, ci norii vor fi risipiți, oglinda aceasta va fi înlăturată și Îl vom vedea față în față. Chiar și în mânia Sa, scopul lui Dumnezeu e a face cunoscută bogăția slavei Sale: „fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase ale mâniei făcute pentru pieire; și să-Și arate bogăția slavei Lui față de niște vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă.” (Romani 9.22-23) Unul din efectele arătării mâniei față de cei ce merită mânie este pentru a face vasele de slavă mai cutremurător de recunoscătoare. Căci și noi am fi fost așa dacă nu era harul lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu este a umple pământul de cunoștința slavei Lui: „Căci pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.” (Hab. 2:14) Când Psalmul 96 spune „povestiți printre neamuri slava Lui,” înseamnă apucați-vă să faceți lucrul acesta. Aveți cercuri de cunoscuți - aceasta vă e slujba, să-i umpleți cu asta: cunoștința slavei Lui. S-ar putea să nu creadă încă, dar scopul vostru e să trăiți în așa fel cu mâinile, picioarele, gurile voastre, încât să umpleți aceste sfere de influență acolo unde sunteți, începând cu familiile voastre, prietenii, relațiile voastre și apoi mai departe de-acolo, umplându-le cu un Dumnezeu glorios, spunând oamenilor ceea ce nu știu. Ei nu știu aceste lucruri. Sau turnați-o în această zi frumoasă pe care Domnul ne-a dat-o și în loc de a spune, „nu e evoluția uimitoare?” să spunem, „Dumnezeu e minunat, nu-i așa?” Bineînțeles că ei ar putea spune, „Dumnezeu e minunat? E natura, soarele a răsărit pur și simplu.” A răsărit pentru că Dumnezeu i-a spus să răsară. Și dacă citiți vreodată restul psalmului 19, unde spune, „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el. Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit.” Și apoi ajunge la acea frumoasă imagine unde spune, „soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz.” Aceasta ar trebui să vezi atunci când vezi soarele. „Uau, se însoară astăzi!” Cam așa ceva e intenționat. Dumnezeu se bucură mult să facă asta. Acest soare este bucurie și toți oamenii din lume simt asta, cunosc asta. Nu le plac zile întunecate, noroase, periculoase, ci zile luminoase, cu brize plăcute, soarele încălzește pielea, iar briza răcorește pielea, știți?

Asta se întâmplă de câteva ori în Minnessotta, mai ales în octombrie. Și ne place tare mult, acea combinație măreață a soarelui luminos și cald și a brizei răcoroase. Treceam pe pod azi dimineață și mi-am scos telefonul meu învechit iPhone 4 și m-am apucat să filmez, zicând, „Doamne, asta e ceea ce văd de fiecare dată în octombrie.” Am filmat panoramic orașul ca să-mi aduc aminte și am făcut un video, căci mă plimbam prin centru și aerul era foarte limpede. Am petrecut 3 ani în Pasadena și știu ce înseamnă să nu fie limpede. Am trăit într-o farfurie de supă timp de 3 ani în Pasadena. De-atunci încoace zic, „Uite, văd clădirile din centru, e minunat! Văd contururile, sunt bine definite. E limpede ca un diamant între mine și centrul orașului. Și uită-te la acești copaci (aproape s-au trecut acum, dar câțiva aveau frunzișul foarte fain). E ca un mire venind afară din cortul lui. „Mă căsătoresc astăzi, voi avea sex deseară, în mod legal, cu femeia cu care-mi voi petrece toată viața. E glorios!” Nu-i acest lucru remarcabil, că el... ? Tot ce se întâmplă va contribui la slava lui Dumnezeu: „Din El, prin El, și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Rom. 11:36)

Și în final, În Noul Ierusalim slava Domnului înlocuiește soarele: „Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, și făclia ei este Mielul.” (Apoc. 21:23) De aceea (au fost 32 de texte, cred), scopul ultim al lui Dumnezeu în Creație și Răscumpărare este: - a-Și susține și arăta slava - pentru (și în) bucuria poporului Său răscumpărat - din orice neam, seminție, limbă și norod. Sau, spunând-o în alt fel: Teza acestui curs Misiunea nu e scopul ultim al Bisericii, ci închinarea. Închinarea este. A prețui slava lui Dumnezeu. Misiunea există pentru că închinerea nu există. Când această epocă se va termina și nenumăratele milioane de răscumpărați se vor proșterne în fața tronului lui Dumnezeu, misiunea nu va mai fi. Este o necesitate temporară. Dar închinarea ține în veci.

Acum, doar o mică notiță aici. Mulți din voi m-ați auzit spunând aceasta înainte, căci am în fișierul meu acasă, cred că 4 sau 5 mărturii ale oamenilor care au fost chiar ofensați și s-au împiedicat în aceste 32 de texte, de faptul că Dumnezeu e atât de preocupat de propria Sa slavă, căci Îl face să sune ca un megalomaniac, sau egoist. Dar de ce nu este așa? Pentru că, în contrast cu toate celelalte ființe, Dumnezeu este infinit de valoros, infinit de frumos și infinit de satisfăcător și de aceea, atunci când El Își susține și arată slava Sa, El păstrează pentru noi și ne oferă cea mai mare și cea mai de durată plăcere. „Înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse, și desfătări veșnice în dreapta Ta.” (Ps. 16:11) Vedeți, dacă eu ar trebui să-mi petrec toată viața încercând să vă fac să mă lăudați și să-mi vedeți slava, atunci nu v-aș iubi, ci v-aș distrage de la ceea ce vă poate satisface cu adevărat sufletele, adică Dumnezeu. Dar dacă Dumnezeu Își petrece toată viața atrăgându-vă la El, vă iubește, căci El este ceea ce poate satisface sufletele voastre pe deplin și pe vecie. Am spus-o în Brazilia, am spus-o în Australia și v-o spun și vouă: dacă-mi puteți oferi ceva mai bun decât bucurii nespuse care țin pe vecie, m-aș opri din a fi creștin și aș accepta ceea ce mi-ați oferi. Pentru că mă simt foarte sigur în a spune asta și nu simt că Dumnezeu ar fi cumva ofensat prin faptul că o spun. O spun pentru că El tocmai mi-a spus, „Eu sunt plin și sunt pe vecie.” Nu există nimic mai plin decât plin și mai lung decât pe vecie. N-am nicio frică să vină cineva să spună „am ceva mai bun pentru tine.” Ce-ai putea să-mi oferi să fie mai bun decât plin și pe vecie? Nu poți! Deci sunt acasă. Am terminat căutările. Căutarea s-a terminat. E deplin și pe vecie și s-a terminat căutarea.

Și motivul pentru care Dumnezeu nu e megalomaniac prin faptul că spune în mod constant „Eu sunt măreț. John Piper, nu te mai uita la telefonul tău. Eu sunt măreț!” Aceasta e dragoste pură. Dacă eu aș spune asta, „Nu te mai uita la telefon, eu sunt măreț!” - acest lucru nu ar fi dragoste. Ar trebui să spun, „Nu te mai uita la telefon. El (Dumnezeu) e măreț!” Aceasta e dragoste. Dumnezeu este unica ființă din Univers pentru care înălțarea de Sine este actul suprem de dragoste. Nu-L poți copia în aceasta. Atunci care este dragostea lui Dumnezeu? Dragostea divină lucrează la fascinarea celui iubit, chiar cu un cost extraordinar (cum ar fi moartea Domnului Isus) cu ceea ce este infinit(deplin) și etern (pentru totdeauna) satisfăcător, adică Dumnezeu. Acesta e lucrul care e de fapt bun cu privire la vestea bună a Evangheliei „Hristos, de asemenea, a suferit o dată... ca să ne aducă la Dumnezeu.” (1 Petru 3:18) Ca să ne aducă la satisfacție deplină și veșnică. „Înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice la dreapta Ta.”

Domnul Isus a murit să-ți dea acest lucru. Aceasta e piatra de căpătâi a veștii bune pe care o ducem neamurilor Dumnezeu Și-a dat Fiul pentru a face posibil, doar prin credință, ca păcătoșii să fie iertați (Fapte 10:43), justificați (Romani 5:1), și transformați (2 Cor. 3:18), pentru a putea avea desfătare deplină și veșnică în Dumnezeu. Toată lucrarea ispășirii se îndreaptă într-acolo, adică a fi cu Dumnezeu la dreapta Lui, unde desfătările sunt depline și veșnice. De aceea a murit El. De aceea a murit El pentru neamuri. Să se bucure neamurile și să cânte de bucurie! Deci aici e o mare implicație pentru motivație. Aceste 2 declarații: „Te laudă, popoarele, Dumnezeule” (Ps. 67.3) - a căuta slava lui Dumnezeu. Te laudă popoarele - vrem ca popoarele să-L laude pe Dumnezeu. Și aceasta: „Se bucură neamurile” (Ps. 67:4) Deci vrem ca să-L laude pe Dumnezeu și vrem să se bucure. Eu argumentez acum că aceste 2 motivații sunt una. Când popoarele Îl laudă pe Dumnezeu, bucuria ajunge la împlinire, și când popoarele se bucură în El, atunci El e văzut ca vrednic de laudă. Popoarele sunt satisfăcute în Dumnezeu când văd și savurează slava Lui. Și Dumnezeu e cel mai glorificat în ei atunci când ei sunt cel mai satisfăcuți în El.

O mare implicație pentru motivație în misiuni Motivația compasiunii - vreu să te bucuri, nu vreau să mergi în Iad, vreau să fii fericit. Sunt aici pentru fericirea ta. Charles Simmin obișnuia să meargă să bată la uși. Felul în care făcea îngrijire pastorală în comunitatea sa, unde nu mergeau la biserică, era să bată la ușă și să spună, „Bună, eu sunt noul vicar la Biserica Sfânta Treime și aș vrea să știu dacă sunteți fericiți.” Sunteți fericiți? Ar trebui să întrebăm: sunt popoarele deplin și etern fericite? Motivația compasiunii pentru binele oamenilor îndreptați spre Iad și motivația pasiunii pentru slava lui Dumnezeu sunt ambele căutate în același fel, adică prin a căuta bucuria neamurilor prin tot ceea ce Dumnezeu este pentru ele în Isus. Popoarele scapă de Iad - asta satisface compasiunea noastră pentru binele lor. Și slăvesc pe Dumnezeu. Deci, scapă de Iad și-L slăvesc pe Dumnezeu, satisfăcând zelul nostru pentru slava lui Dumnezeu, în același act, adică prin a fi satisfăcuți cu tot ceea ce e Dumnezeu pentru ei în Hristos. Prețuind tot ceea ce Dumnezeu e pentru ei în Hristos Îl glorifică pe Dumnezeu și salvează oameni de la Iad. Dacă Dumnezeu-în-Hristos devine bucuria neamurilor, atunci Dumnezeu e slăvit iar ei sunt salvați. Pasiunea noastră pentru slava lui Dumnezeu și compasiunea noastră pentru binele omului sunt ambele împlinite. De aceea: Îmbrățișăm libertatea și bucuria unei inimi unificate în motivația noastră de a evangheliza neamurile. Urmărirea bucuriei lor în Dumnezeu și urmărirea slavei lui Dumnezeu în ei sunt una. Supremația lui Dumnezeu în misiune prin rugăciuni.

O întrebare sau două și apoi vom face o pauză. Întrebarea, mergând înapoi la Romani 1, este: Atunci când oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu din revelația generală, motivul pentru care ei nu răspund e oare din cauza depravității lor înnăscute? Răspunsul la aceasta este „Da.” Toți suntem urâtori ai adevărului. Nu-L iubim pe Dumnezeu și suntem vinovați de aceasta. Suntem vinovați și știm că suntem, conștiința noastră ne spune. Nici măcar nu trăim în concordanță cu cerințele propriei conștiințe, darmite cu cerințele lui Dumnezeu și de aceea în ziua judecății nimeni nu va găsi vreo vină dreptății lui Dumnezeu. Acesta e un lucru fundamental pentru mine, căci am multe întrebări despre multe lucruri. Dar una din convingerile pe care o am din Biblie e că, în ziua judecății, când oile și caprele vor fi despărțite și unii vor merge în viața veșnică iar alții în pedeapsa veșnică, în acel moment va exista o dreptate amănunțită care va fi făcută. Nimeni nu va spune, „Eu nu merit să fiu aici!” Nimeni nu va putea spune vreodată aceasta. Nimeni nu va fi tratat greșit. Căci depravitatea e reală și e vrednică de blam. Și întrebarea era, deci atunci misiunea și evanghelizarea e mijlocul pe care Dumnezeu îl folosește pentru a învinge acea depravitate, ceea ce e exact ce Domnul Isus i-a zis lui Pavel pe drumul Damascului: „Du-te, te trimet să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de la puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea de păcate și să primească moștenirea împreună cu cei sfințiți prin credința în Mine.” Te trimit să le deschizi ochii, să-i eliberezi din întuneric, de sub puterea Satanei. Asta o face Cuvântul lui Dumnezeu și vom merge acolo în câteva minute - vom vorbi despre puterea Cuvântului de a rupe robia depravității umane. Nu este nicio altă... Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Nimic altceva. Nu luna, nu soarele, nu un nor de furtună, nicio altă religie. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu care împrăștie acest oribil întuneric care stăpânește omenirea și de aceea avem o veste așa de bună.

Poate încă o întrebare. Mă uit în direcția aceasta ca să văd. În partea asta. Da. E o întrebare bună. De ce sunt atât de mulți din noi veniți târziu? Pentru mine la vârsta de 22 de ani, pentru alții altă vârstă, în a vedea tristețea care e acolo? E peste tot. Cum de n-am văzut-o? Sau mai specific, de ce vrea Satana să ne țină de la aceasta și să avem altceva? Dat fiind impactul pe care l-a avut în viața mea, aș ghici că acesta e lucrul pe care el nu vrea să-l lase să se întâmple. Vreau să spun că e o doctrină masiv de umilitoare, care te pune în totalitate la punct - „nu ești centrul Universului, domnule predicator și de aceea dă-te jos de pe calul tău și smerește-te sub mâna masivă a lui Dumnezeu, pentru a fi înălțat la vremea potrivită.” E foarte umilitor. Aș vrea să mai spun un lucru despre aceasta, apoi vom lua o pauză.

Am scris o mică scrisoare (să fim foarte practici), am scris o mică scrisoare unuia din fiii mei, cam cu 20 de ani în urmă, căci mergea la colegiu, singur, și simțeam că scrisorile lui mă făceau să mă îngrijorez dacă merge la biserică, dacă-și citește Biblia, dacă se roagă, a început oare să se îndepărteze? Spune că este credincios, întotdeauna a fost credincios... Și i-am scris o scrisoare lungă - analogia pe care am folosit-o (și cred că mi-a venit în minte datorită acestei centralități) - am spus, „atunci când soarele e la locul lui în sistemul solar, toate planetele fac exact ceea ce trebuie să facă. Îl ai pe Mercur mergând acolo unde trebuie, la fel și Venus, Pământul, Marte și micul Pluto acolo, chiar dacă l-au retrogradat, și el face exact ceea ce trebuie să facă. Nu se lovesc unele de altele, ci fac ceea ce trebuie să facă. Dar dacă iei soarele, cu centralitatea lui masivă și gloria lui gravitațională, afară din centru și pui educație acolo, sau soție, sau sănătate, sau misiune, sau predicare, sau bani, aceste lucruri vor merge... și vor începe să se lovească unele de altele. Căci aceasta vedeam în viața lui. Lucrurile nu mai funcționau. Erau probleme, probleme, probleme. Și la aceasta te poți aștepta. Când iei funcția gravitațională a acestui Dumnezeu masiv, mare, central, glorios, afară de-acolo de unde aparține, lucrurile nu mai merg bine. Lumea nu mai face sens, viața nu face sens, căsătoria nu funcționează cum trebuie, copiii nu funcționează cum trebuie, nimic nu pare să meargă cum trebuie, căci planetele nu știu ce să facă, ci... căci soarele lipsește. Și am zis, „cred că tot ceea ce Dumnezeu vrea să faci e ca soarele să fie central, adică Dumnezeu e în mod suprem, plăcut, gravitațional central în viața ta și apoi toate planetele care sunt bani, căsătorie, educație, toate vor zbura în felul cum trebuie.” Deci acesta e unul din motivele pentru care Satana nu vrea să vedem această mare centralitate.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 451
  • Export PDF: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni