12 – Duhul Sfânt ca suflare
Autor: Max Lucado  |  Album: Viu în noi  |  Tematica: Duhul Sfânt
Resursa adaugata de Mada_O in 19/03/2020
    12345678910 0/10 X

Acesta e mesajul final din seria de lecții intitulată "Viu în noi. Maiestatea și misterul Duhului Sfânt." Încă de la început aș dori să vă mulțumesc pentru onoarea, onoarea de nedescris de a vă aduce aceste mesaje. Mulțumesc lui Travis, liderul senior al acestui campus, căci mi-a îngăduit să fac aceasta. De asemenea, mulțumesc prezbiterilor. Când predic încă am simțământul pe care l-am avut când am predicat prima dată în... (țineți-vă bine) 1979. Știu - 40 de ani. E timpul cât Moise a fost în pustie. Câteodată predicarea mea v-a dus pe astfel de drumuri, de asemenea. Dar îmi amintesc acea primă dată când am predicat o predică întreagă, nu doar o lecție de studiu, la o Biserică din Miami, Florida. Când stăteam în față și-mi așteptam rândul să merg la amvon, mă gândeam,"Toți acești oameni așteaptă să merg în față și să mă asculte?" Și încă am acest gând. Nu știu de ce ați face-o, dar sunt recunoscător că o faceți.

Și acest studiu, tema persoanei Duhului Sfânt, este un privilegiu de nespus, așa că sunt foarte, foarte recunoscător. La sfârșitul acestui mesaj vom face ceea ce am făcut de câteva ori în timpul acestei serii - vom avea un timp de rugăciune colectivă și vom invita pe oricine care are nevoie de atingerea Duhului Sfânt, să primească Duhul Sfânt, să vină în față și eu mă voi ruga pentru ei. Haideți să ne rugăm, apoi să ne apucăm de treabă. Vă rog să-mi iertați răgușeala.

 

Îți mulțumim Doamne pentru binecuvântarea de a fi aici astăzi. Pentru vorbitorul de astăzi te rugăm să-i dai mult har. Păcatele lui sunt multe. Și ajută-ne să-L vedem pe Hristos, doar pe Hristos. Prin Hristos ne rugăm. Și toată biserica a zis: Amin.

 

Încă nu eram adolescenți, dar eram pe-aproape. Eram la gimnaziu, încă nu aveam tulei, dar aveam coșuri, eram un pic stângaci și probabil aveam nevoie de ceva disciplină. 4 dintre noi alcătuiau o clasă întreagă de studiu biblic. 4 băieți. Învățătorul nostru, cred, sperând să ne învețe ceva abilități de conducători, a făcut un plan ca să ne învețe lucruri cu privire la slujire. În fiecare duminică după-amiaza ne ducea să vizităm oameni care, pentru varii motive, nu putuseră veni la biserică în dimineața respectivă și oameni care doreau să primească Cina. Le spuneam "închiși", căci erau închiși în casă și era o lucrare pentru ei. Vizitam oameni care, din cauza vârstei sau a bolii, nu puteau ieși.

Marea majoritate a vizitelor noastre au avut loc la o casă de convalescență, și aceasta avea un "parfum" care nu era prea plăcut. Îmi aduc încă aminte că era la marginea orășelului nostru din vestul Texasului. Pacienții însă păreau foarte fericiți când vedeau pe acest învățător de școală biblică și pe cei 4 tineri discipoli ai lui. Liturgia noastră era simplă: ne așezam în formă de potcoavă la capătul patului, apoi învățătorul împărtășea o scurtă lecție, unul din noi citea din Biblie, altcineva se ruga, iar dacă ni se cerea, știam o cântare, iar apoi serveam Cina Domnului. Duceam o mică cutie cu noi pentru Cină, și conținea azime și o mică sticlă de must și câteva păhărele de plastic. Era un mod bun pentru noi de a petrece o duminică după-amiază, nu-i așa?

Dar apoi a apărut cazului bunicului adormit. Nu știu de ce nu-mi aduc aminte de ce învățătorul nu era cu noi în acea seară. Îmi aduc aminte că zburam solo și cineva ne-a lăsat la ușa din față a casei de convalescență. Stând acolo, fiecare din noi ne-am selectat ce trebuia să facem: unul va zice rugăciunea, altcineva va citi Scriptura, iar subsemnatul trebuia să țină cutia cu Cina. Așa că ne-am făcut runda - eram doar 3 în acea seară. Ne-am făcut runda și totul a fost bine până când am întâlnit un geriatru adormit. Dormea adânc și nu l-am putut trezi. Era trecut de 80 de ani, era pe spate, cu capul pe pernă și cu gura larg deschisă. Volumul televizorului era foarte tare și mi se părea că sforăitul lui era și mai tare. Nu-l puteam trezi. Ne-am întrebat dacă era vreo problemă. L-am atins pe umăr, altcineva a zis,"Sir!", altcineva l-a împins un pic, dar nimic nu s-a întâmplat. Vă reamintesc, învățătorul nu era acolo și nu știam ce să facem. Ar fi trebuit să mergem la biroul asistentelor să cerem ajutor. Știu că am fi putut să plecăm - nici n-ar fi știut. Dar eram acolo cu o misiune sfântă: mi se încredințase cutia cu Cina, eram versiunea protestantă a băieților de la altar și nimeni nu-și abandonează acea slujbă, nu-i așa? Așa că, în timp ce televizorul urla și omul sforăia, noi ne-am făcut datoria: am stat la capătul patului, unul s-a rugat, altul a citit Scriptura, iar apoi s-au uitat la mine. Eu țineam cutia. M-am uitat înapoi la ei, am deschis cutia, am luat o azimă, am făcut câțiva pași până la om (gura lui era larg deschisă). Vedeți încotro se îndreaptă povestirea... Am luat azima... limba lui era chiar acolo... și i-am pus-o cu atenție pe limbă. Nu s-a mișcat. Nici azima nu s-a mișcat. Stătea chiar acolo, o vedeam cum tremură un pic. Ei bine, următorul lucru era mustul pentru Cină. Am turnat un păhărel, m-am uitat la băieți, ei s-au uitat la mine, am ridicat din umeri și m-am gândit,"Cred c-ar fi bine s-o fac să alunece în jos." Am mers la el și i-am turnat paharul în gură. Nu s-a mișcat deloc, nu s-a trezit. A dormit pe toată durata acestui lucru.

Ne-am întors și am ieșit afară din cameră. Nu e ultima persoană care să doarmă în timpul a ceva sfânt. Fiecare din noi, cândva în viață, ne-am simțit adormiți în spiritualitatea noastră. Vivacitatea e înlocuită de letargie, iar entuziasmul scade și adormim. Nu vorbesc despre rebeli cu inima împietrită și cinici care-L resping pe Dumnezeu, ci vorbesc despre sfinți cu inima bună, care vor să facă ce este bine, dar trec printr-un anotimp secetos, chiar prin împietrire, care-și simt dragostea scăzând, sau simt că nu au conecție. Continuă să fie prezenți, dar ceva e uscat. Poate vorbesc despre tine. Dacă da, am vești bune, adică faptul că cea mai puternică forță de pe planetă e aici ca să te ajute: Duhul Sfânt. Când Domnul Isus L-a descris pe Duhul Sfânt, a făcut-o prin 3 cuvinte."Duhul dă viață." (Ioan 6:33) Duhul dă viață.

Aici Domnul Isus, un membru al Trinității, descrie un membru al Trinității, cu 4 cuvinte în engleză (3 în românește): "Duhul dă viață." Deci atunci când membrii Dumnezeirii și-au alocat responsabilitățile, Dumnezeu Tatăl a zis,"Eu iau providența și protecția," Dumnezeu Fiul a zis,"Eu iau mântuirea și răscumpărarea," iar Dumnezeu Duhul Sfânt a zis,"Eu iau revelația și distribuirea vieții." El Îl descoperă pe Fiul și apoi dă viață, viață deplină, viață robustă, viață energică, viață reînoită. Nu-i oare aceasta ce avem nevoie? La majoritatea oamenilor le lipsește. De fapt, marea majoritate a creștinilor nu-L înțeleg. Un sondaj făcut celor ce cred în Duhul Sfânt a arătat că doar unul din 4 crede că Duhul este un El (adică Persoană). 75% din cei ce cred în Duhul Sfânt Îl descrie ca o simplă forță, un șoc, o explozie de putere. Nu-i de mirare că e greu să ai o relație cu Duhul Sfânt.

Cine poate fi prieten cu electricitatea? Persoana Duhului Sfânt este o Persoană, care te aude, care tânjește să te conducă, care locuiește în tine, care are voință, care are o lucrare, care are o dorință. Și această descripție care s-ar putea pune ca abțibild la mașină: Duhul dă viață. Aveți nevoie de dovezi? Am pe cineva care vreau să-l întâlniți: se numește Ezechiel. Ezechiel - și povestea lui Ezechiel s-ar putea intitula,"Suflare pe oase." Iată de ce. Ezechiel era un prooroc radical, care era ca un ghimpe în coasta colectivă a lui Israel în secolul VI î. Hr. Întotdeauna îi muștruluia, chemându-i să se întoarcă de la idoli și să se întoarcă cu fața către Dumnezeu, dar n-au ascultat. În consecință națiunea Babilon a atacat și a anihilat complet orașul lor minunat. Ierusalimul a fost ruinat. Ar fi ca și cum Washington D. C. ar fi fost prădat - capitala a fost distrusă, Casa Albă a fost arsă. Toți evreii, oamenii din Ierusalim, au fost duși în Babilon în ceea ce urma să fie 70 de ani de exil. Acești evrei, altădată mândri, au fost devastați. Și din locul lor de exil aceasta era declarația lor, înregistrată în cartea Ezechiel: "Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea, suntem pierduți!" (Ez. 37:11)

Deci acesta a fost un capitol foarte întunecat din istoria lui Israel - în 587 î. Hr. , cam cu 6 secole înainte de nașterea Domnului Isus a fost un prooroc pe nume Ezechiel, și prin acest prooroc Dumnezeu a vorbit. Iată ce le-a zis Dumnezeu. Dumnezeu vorbește: "Căci vă voi scoate dintre neamuri," (din Babilon) "vă voi strânge din toate țările, și vă voi aduce iarăși în țara voastră." Iată o promisiune."Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți... " "Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh nou;" - din nou, Dumnezeu e Cel ce vorbește - "voi scoate din trupul vostru inima de piatră, și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi," (cu D mare. Nu e doar entuziasm, ci este Duhul Sfânt) "Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele. Veți locui în țara, pe care am dat-o părinților voștri; voi veți fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru." Observați cine e activ în această promisiune: Dumnezeu. Dumnezeu! Dumnezeu izbăvește, Dumnezeu face transplantul de inimă, Dumnezeu vizitează poporul, Dumnezeu salvează poporul, Dumnezeu creează o dorință în inimile oamenilor ca să facă voia Lui.

Găsiți că aceasta e o asigurare minunată să dai oamenilor care tocmai au fost duși în robia babiloneană? Se pare că Ezechiel a găsit, căci următorul eveniment a fost o excursie până în valea oaselor. Aici vorbește Ezechiel: "Mâna Domnului a venit peste mine, și m-a luat în Duhul Domnului, și m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, și iată că erau foarte multe pe fața văii, și erau uscate de tot." Oase... valea morții. Oase peste tot! Nu puteai găsi viață deloc. Niciun muzician cântând, niciun copil jucându-se, niciun dansator dansând, doar oase. Și în timp ce Ezechiel se uita la această vale de oase, Dumnezeu i-a pus întrebarea orei. Iat-o: "Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?" Ce întrebare! N-am fost niciodată în valea pe care a vizitat-o Ezechiel, dar am stat lângă o persoană pe avion, care mi-a spus că viața lui își pierduse orice sens. N-am mers printr-o vale cu oase uscate, dar am auzit-o pe o mamă cu gânduri sinucigașe descriind a vale întunecată din care nu putea găsi ieșire. N-am pășit niciodată printr-un câmp de femure și coșuri de piept, dar am vorbit cu un tânăr a cărui viață era distrusă de dependența de opioizi. N-am privit la hectare de forme fără carne și rânjete fără buze, dar am fost martor la felul cum unii care altădată fuseseră mari și mândri au rămas fără cuvinte la o înmormântare, neștiind ce să spună la aducerea aminte nedorită a faptului că pe toți ne așteaptă mormântul. Nu m-am găsit afundat în oase uscate până la glezne, dar am privit în oglindă și am văzut un pastor a cărui credință s-a uscat și se întreabă dacă această inimă împietrită se poate înmuia iarăși."Vor putea oare oasele acestea să învieze?"

Ei bine, Ezechiel a fost un om cu viziune, dar nici măcar Ezechiel nu avea destulă viziune ca să dea vreun răspuns, așa că l-a amânat. Iată cum a răspuns: "Doamne, Dumnezeule, Tu știi lucrul acesta!" Așa că Dumnezeu i-a dat o poruncă lui Ezechiel. Iată ce i-a spus: "El mi-a zis: "Proorocește despre oasele acestea, și spune-le: "Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul Dumnezeu către oasele acestea: "Iată că voi face să intre în voi un duh, și veți învia! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, și veți învia. Și veți ști că Eu sunt Domnul." (Ezec. 37:4-6) Lui Ezechiel i se spune să stea în fața acestei văi de oase uscate și să profețească, ca și cum ar spune bun venit Duhului Sfânt să vină și să înceapă lucrarea miraculoasă. Și el a făcut-o. A făcut-o. A făcut ce i s-a spus, și în timp ce profețea, ghici ce s-a întâmplat? Ezechiel a început să audă un mare vuiet: oasele s-au reconectat, le-au venit vine, carnea a crescut pe ele și le-a acoperit pielea. Iar valea a devenit plină cu trupuri, dar încă nu aveau duh (suflare) în ele. Nu era nicio evidență de inimi bătând sau plămâni respirând. Atunci Dumnezeu i-a zis lui Ezechiel să sloboadă încă o proclamare."El mi-a zis: "Proorocește și vorbește duhului! Proorocește, fiul omului și zi duhului: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morții aceștia, ca să învieze!" Am proorocit, cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei, și au înviat, și au stat pe picioare; era o oaste mare, foarte mare la număr."

S-ar putea să avem creier în cap, să avem limbă în gură, să avem fluierele picioarelor, umeri, genunchi, femure, dar dacă nu avem Duhul Domnului, nu avem viață. Nu avem. Suntem doar un morman de trupuri și ne mișcăm ca niște zombies fără a avea vreo idee despre sensul vieții, încercândsă înțelegem unde ne îndreptăm, bușindu-ne unii de alții, rănind pe alții, cauzând durere, absolut fără vreo idee, căci fără Duhul nu există viață. S-ar putea să părem că avem viață, dar fără Duhul nu există viață. Domnul Isus a spus,"El dă viață. Duhul dă viață." Carnea nu folosește la nimic, fără Duhul lui Dumnezeu. Dacă cumva n-am prins mesajul, Dumnezeu declară: "Voi pune Duhul Meu în voi, și veți trăi; vă voi așeza iarăși în țara voastră, și veți ști că Eu, Domnul am vorbit și am și făcut, zice Domnul." Și încă cum! Acei oameni exilați în captivitatea babiloniană au repopulat orașul Ierusalim. I-a întors în țara lor.

Și a făcut-o din nou. Cei împrăștiați în toată lumea au fost reîntorși în țara lor în 1948. El Și-a ținut promisiunea și acei oameni și-au primit din nou țara. Și Dumnezeu o va face iarăși - va popula acest pământ cu regii și reginele Lui, copiii Lui, fiicele Lui, fiii Lui, preoții și preotesele Lui. Înțelegem, nu-i așa, că această viață nu are ca scop această viață, ci viața viitoare. Și Dumnezeul nostru scoate oameni din robie și le promite, și ne cheamă să ne ridicăm ochii și să privim la viitor, căci ceea ce a făcut Duhul atunci, încă face și astăzi. Nu te confrunți cu criza vârstei de mijloc, nu treci printr-o toană ursuză, nu va fi rezolvată problema prin a cumpăra o mașină nouă, casă nouă, sau partener de viață nou. Vorbești, vorbim - când Dumnezeu face vindecarea, merge adânc, adânc în spirit, în suflet, și face ceea ce cel mai bun consilier, cel mai bun pastor, cel mai înțelept psihiatru nu poate face: aduce viață. Aduce viață! Nu este voia Lui să trăiești o viață fără viață și nu este voia Lui să încerci să găsești apă vie în puțuri crăpate. Este voia Lui să te întorci la El și doar la El și să-L lași pe El să-ți dea viață. Căsătorie uscată? El o poate înviora. Carieră în impas? El poate sufla peste ea. Visele de ieri s-au spulberat? Duhul Domnului poate pune oasele împreună și să le însuflețească, să le prefacă în ființe vii. Trebuie ca tu și cu mine să fim un Ezechiel.

Știu ce gândești... De fapt, anticipând că vei rezista ideii de a fi un Ezechiel, am făcut un sub-punct din aceasta: 2."Eu? Ezechiel?" Nu vorbesc despre o barbă lungă până la brâu sau păr lung - dacă vrei, e în regulă. Nu vorbesc despre a merge în Israel - dacă vrei, e în regulă. Vorbesc despre o disponibilitate de a face ceea ce a făcut Ezechiel, adică de a invita Duhul în zonele aride și moarte din lumea ta. Povestea lui Ezechiel și valea morții e atât de dramatică încât s-ar putea să pierdem un element uimitor al minunii, adică Ezechiel a fost invitat să-L invite. Miracolul s-a petrecut pentru că Ezechiel a ascultat. I s-a spus să proorocească și ori era disperat, ori îndeajuns de spiritual - nu știu care din acestea - pentru a o face. Dar dacă ar fi refuzat? Ar fi suflat vântul? Nu cred. Dar dacă, după ce i s-a spus să profețească, sau să spună bun-venit Duhului lui Dumnezeu în acel loc uscat, ce-ar fi fost să spună că e un pic cam... . pentru el. Un pic cam... "Mă interesează religia pe care o pot pune într-o cutie și s-o scot de vreo 2-3 ori pe an. Mie aia îmi place." Dar dacă ar fi spus,"Am cam greșit în viață, sunt cam ratat... " Ar fi putut să găsească 1001 de scuze și să spună,"N-o voi face." Dar a făcut-o. A făcut-o!"Bine, Doamne, ai zis să proorocesc. Vino, Duhule!" Aceasta a făcut. Cu reverență și ascultare totală a zis,"Bun venit, Duhule." Domnul a zis,"Vorbește!" și când a vorbit, ceea ce a fost mort a înviat.

Concluzionez acest mesaj și această întreagă serie spunând,"Vorbește. Vorbește asupra părților uscate ale vieții tale, asupra căsătoriei tale uscate, a uscăciunii din inima ta, a copiilor tăi, slujbei tale, în casa ta, în vecinătatea ta. Să fie cel ce spune,"Bun venit, Duhule Sfânt. Bun venit, bun venit. Îmi iau slujba ca preot și preoteasă, îmi iau în serios rolul de a chema prezența lui Dumnezeu."Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ." "Rostesc aceasta." Și te rogi. Poate fi atât de simplu? Poate fi atât de simplu? Tindem să complicăm această chestiune a primirii Duhului. Creem cărți, cum ar fi "7 secrete ale umblării în Duhul" sau "10 cerințe pentru a primi Duhul Sfânt","Sugestii sfinte pentru primirea Duhului Sfânt." Serios? ! N-am spus chiar de la început că Duhul nu este un calculator care trebuie programat, ci o Persoană cu care trebuie să cultivi o relație. Trebuie să o cultivăm. Nu este oare aceasta ce a spus Domnul Isus în camera de sus?

Iată ultimul punct: 3. El a suflat, ei au inspirat. În duminica Învierii, prima duminică de Paște, ceea ce a făcut ca acela să fie primul serviciu de Înviere, în camera de sus Domnul Isus a apărut ucenicilor. Ei încuiaseră ușile, vă amintiți, din cauza temerii că acei ce au venit după Domnul Isus, vor veni și după ei. Încuiaseră ușile de frica iudeilor, dar "a venit Isus, a stat în mijlocul lor... " Nu-i minunat acest lucru? A stat chiar în mijlocul lor - și apropo, acolo trebuie să fie și în Biserica Sa, chiar în mijlocul Bisericii Sale - "și le-a zis: "Pace vouă!"" Cred că eu aș fi arătat cu un deget sau două și le-aș fi spus,"Ați promis că veți fi cu mine joia trecută. Unde ați fost vineri?" Cred că le-aș fi spus câteva vorbe... Dar Domnul Isus n-a făcut așa. Scumpul nostru Domn Isus întotdeauna vine cu pace, întotdeauna conduce cu pace. Le-a dăruit pace. A spus,"Pace vouă!" A zis aceasta de 3 ori în această scurtă interacțiune - versetele 19,21, 26. De 3 ori în acest scurt schimb de cuvinte le spune "Pace." Dar apoi, după ce le-a dăruit pace, iată ce le dă: o promisiune a puterii. Iat-o: "Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi." După aceste vorbe, a suflat peste ei, și le-a zis: "Luați Duh Sfânt." Aceeași suflare care a venit peste acea vale de oase uscate în zilele lui Ezechiel vine acum și începe să învioreze pe acești apostoli. El a suflat peste ei și le-a dat invitația. A zis: "Luați Duh Sfânt." Nu există condiții, cerințe, sau cercuri prin care să sară, sau obstacole peste care să sară. Domnul Isus a suflat peste toți. Aceștia Îl trădaseră, fugiseră de la El, oameni, bărbați care-și pierduseră credința, se pare, dar totuși El vine și le dă această simplă poruncă. Iat-o, în altă traducere (îmi place aceasta un pic mai bine): "Isus a suflat peste ei și a zis: " (Ce, Biserică?) "Spuneți bun venit Duhului Sfânt." Aceasta înseamnă cuvântul acolo: a ura bun venit. Bun venit. Spuneți bun venit Duhului Sfânt. Doar spuneți bun venit Duhului Sfânt.

Câteodată în aceste discuții, sunt întrebat dacă există un al doilea botez, cu Duhul Sfânt."După botezul cu apă trebuie să fiu botezat cu Duhul Sfânt?" Și spun,"Da, fii botezat a 2-a oară, și a 3-a oară, și a 5-a oară, și a 10-a oară, și a suta oară. De fapt, fiecare minut să fie un moment în care să fii botezat, să fii imersat, acoperit, în care să-L tragi în piept pe Cel pe care Hristos L-a exalat (suflat). Fără trucuri, nu e nevoie de ulei sfânt, nu trebuie să mergi la Zidul Plângerii în Ierusalim. Dacă vrei să mergi la râul Iordan, nu-i rău, dar unde ești e la fel de bine. Dacă vrei să mergi la vreo catedrală e OK, dar cămăruța unde-ți atârni hainele e la fel de bună. Tot ceea ce contează e să spui "Doamne, vino. Vino! Vino și adu viață în această viață." Niciodată n-am auzit ce s-a întâmplat cu acel bunic. Nu știu când Rip Van Winkle s-a trezit, nu știu ce a simțit atunci când a simțit o bucată de azimă pe limba lui și gust de must în gura lui. Nu știu. Dar știți ce, oameni buni? E un lucru să dormi în timpul unui serviciu de Cină într-o casă de convalescență, dar e cu totul altceva să dormi în timpul unei vieți întregi fără să-ți dai seama de părtășia cu Duhul Sfânt. El este prietenul tău statornic, este aliatul Bisericii, este Cel ce-L descoperă pe Hristos, este uleiul ungerii care ne înmoaie inima, este vântul în pânzele noastre, este Cel ce ne dă siguranță pentru veșnicie, care ne ia suspinele inimii și le preschimbă în cuvinte de poezie în Cer. El este prietenul tău. Primește-L.

 

Doamne, Te primim acum, Îți mulțumim, Te binecuvântăm. Dorim atât de mult, Tată, atât de mult, orice exprimare a Duhului Tău. Și Tată, acolo unde nu am vorbit bine în această serie, Te rog să mă ierți și să corectezi inimile noastre cu adevărul, iar acolo unde adevărul a fost rostit, Te rog să-l binecuvântezi. Și Te rog să reverși un strop, avem nevoie de un strop al slavei Tale să cadă peste această Biserică și apoi să se reverse în afară în oraș. Prin Hristos ne rugăm. Și toată Biserica zice „amin”.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 81
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni