1- Sfântul ce?
Autor: Max Lucado  |  Album: Viu în noi  |  Tematica: Duhul Sfânt
Resursa adaugata de Mada_O in 10/10/2019
    12345678910 0/10 X

"Voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi... " Faptele apostolilor 1:8

Nu sunt foarte sigur dacă vă mai aduceți aminte de mine sau nu… Numele meu este Max. Aplauzele nu sunt necesare, dar sunt apreciate. De când am vorbit în fața voastră ultima dată, am călătorit o vreme bună și am fost la multe biserici și conferințe. Dar nicio oportunitate nu a fost ca oportunitățile din ultima luna când am fost în Journey Fellowship, noua biserică, fostul campus al bisericii noastre, și le-am dat o ultimă binecuvântare. Am mai sărbătorit și cu biserica North Central Fellowship. Nu-i așa că e uimitor? Travis a fost uimitor săptămâna trecută când a spus că trăim un moment istoric, deschiderea a trei biserici. Și are dreptate atunci când a ridicat următoarea întrebare: acum că aceste trei biserici s-au deschis și sunt sănătoase, cu un viitor minunat, care ar fi următorul lucru pe care bisericaPăi Hills ar trebui să-l facă? Iubesc și viziunea sa, Hristos în centrul tuturor lucrurilor și provocarea sa, să devenim o biserică unde fiecare crește pentru a putea construi și alte biserici. Și nu mă pot gândi la o soluție mai bună pentru a crește și pentru a-i crește pe alții decât prin studierea Celei de-a treia Persoană din Trinitate, Duhul Sfânt. Iar de acum până înainte de Crăciun, în fiecare week-end, eu și Travis vom discuta cu voi exemplele frumoase lăsate pentru noi, exemple la care să ne gândim, să medităm: prezența lui Hristos pe pământ în zilele noastre, Forța invizibilă și de netăgăduit - Duhul Sfânt.

În doar câteva momente ne vom îndrepta atenția spre ultimele cuvinte rostite de Isus înainte de a se înălța la cer. Acestea au venit sub forma unei porunci urmate de o promisiune. Porunca se găsește spre sfârșitul evangheliei lui Luca. Isus le-a spus adepților să-i (Luca 24:49): "Rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus." Apoi, promisiunea dinainte de înălțare, ultimele cuvinte rostite de Hristos (Faptele Apostolilor 1:8): "Voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi și-mi veți fi martori în Ierusalim, în Iudeea, Samaria și până la marginile pământului." Ridicați mâna dacă ați avea nevoie de putere zilele astea."Veți primi o putere."

Ne vom ruga și apoi vom începe discuția noastră despre această promisiune frumoasă. Dar înainte de asta, am o nouă glumă pentru voi. Un tip a hotărât că vrea să slăbească puțin și i-a spus soției că nu se va mai opri la cofetărie. Vă dați seama cât de surprinsă a fost când a apărut el după vreo 2-3 zile cu un tort luat de la cofetărie. L-a întrebat:
- Ce s-a întâmplat? Parcă spuneai că nu te vei mai opri.
- Ei bine, i-a zis el, am trecut pe lângă Cofetărie și acolo în vitrină era acest tort frumos. Și-am spus,"Doamne, ce mult mi-ar plăcea să cumpăr tortul ăla! Ar trebui să îl cumpăr? Doamne, voi da o tură în jurul cofetăriei și dacă găsesc un loc de parcare liber, acela va fi semnul meu că ar trebui să-l iau."
Apoi a mai adăugat soției:
- Dragă, era acolo un loc de parcare liber. Doar că mi-a luat vreo 10 ture în jurul cofetăriei să-l găsesc. Dar, în final, am găsit un loc de parcare liber.

Ei bine, cu toții avem nevoie de îndrumare, iar Duhul Sfânt este prezența lui Dumnezeu care ne îndrumă pe acest pământ. Așa că sunt entuziasmat să mă uit în viitor și să văd cum ne va ghida Duhul Sfânt. Să ne rugăm.

 

Ai milă de noi, o, Doamne. Deschide-ne și înmoaie-ne inimile. Deschide-ne mințile, curată orice reziduuri. Ajută-ne să-L vedem pe Isus, doar pe Isus. Iartă vorbitorul nostru, știi că păcatele lui sunt multe. Ne rugăm prin Hristos și toată biserica spune "amin".

 

Haideți să ne imaginăm că plecați într-o vacanță. Sunteți, probabil, pregătiți de o pauză, deci nu va fi un lucru greu de făcut, cu siguranță. Vă rezervați o cameră într-un sătuc montan, apoi începeți să vă imaginați peisajele clare, aerul rarefiat, minunatele plimbări. Pe lângă toate acestea, hotelul are un pachet special de sfârșit de sezon, special îndreptat spre persoanele care fac exact ceea ce vreți voi să faceți, anume drumeții. Primele persoane cate se trezesc dimineața sunteți voi. Cine se mai gândește la somn? ! V-ați pregătit ghiozdanul, v-ați umplut sticla de apă, iar inima vă e plină de entuziasm. Aveți ghidul traseelor într-o mână, bățul de sprijin în cealaltă… O, ce zi distractivă va fi aceasta! Dar amuzamentul piere destul de rapid. Nici nu ați apucat să porniți la drum prea bine că realizați că nu prea sunteți într-o formă bună. Panta este îngustă, bocancii strâmți… Deja regretați că nu ați dat bani mai mulți pe un ghiozdan mai ușor. Așadar, vă dați la o parte pe marginea drumului să vă trageți sufletul și tocmai atunci auziți ghidul traseului și pe cei ce-l urmează veseli. Paranteză, ghidul mai și poartă o șapcă albă, frumoasă și are o expresie foarte încrezătoare atunci când punctează fiecare detaliu ce înconjoară traseul. Florile, pietrele, istoria traseului. Iar în urma lui vine acest grup de oameni frumoși, fericiți și plini de pace, iar ei nu cară ghiozdane. Umblă parcă au primăvara în picioare, pun întrebări, iar ghidul este mereu pregătit să le dea răspunsul. Dintr-o dată vă gândiți să vă lipiți de ei și să trageți cu urechea. Dar voi nu ați plătit pentru un ghid… Pe lângă asta, mai aveți și un ghiozdan, v-ar fi greu să țineți pasul și v-ați face remarcat. În câțiva metri ar fi toți în fața voastră, iar după o vreme i-ați ajunge când ei sunt într-o poiană la picnic. Sandwich-uri, sucuri, prăjiturele. Acelea sunt cumva biscuiți cu ciocolată făcuți de casă? Oftați și vă gândiți la ce aveți voi în ghiozdan… V-ați opri să mâncați, dar v-ați pierdut apetitul. Vă hotărâți că ajunge cu drumeția pe ziua de azi și vă întoarceți înapoi la hotel să mâncați vrea ce aveți. Dimineața următoare vă treziți cu febră musculară, vă dor picioarele. Vă ia foarte mult să vă treziți, iar pentru rănile de la picioare folosiți aproape o cutie de bandaje. Trebuie să vă pansați beșicile, să vă încălțați din nou… Dar veți face pe soldații. Vă alegeți alt traseu și nu durează mult până realizați că ziua 2 e doar reflecția zilei 1. Drumul este imediat abrupt, bocancii încep să vă bată prea devreme, și deja vă gândiți să renunțați înainte ca soarele să fi ajuns deasupra voastră. Și, încă o dată, auziți ghidul cel vesel. Încă o dată auziți zumzăitul turiștilor ce-l urmează vesel. Voi vă dați la o parte, ghidul trece cu trupa, spune o glumă, toți râd… Oamenii râd, fac schimb de impresii, se vede pe ei că se simt foarte bine. Și iată-vă pe voi, urcând drumul suferind. Grupul trece de voi, merg înainte și, pe când îi ajungeți, ei iar stau pe o pajiște ascultând ghidul povestind despre natură, cum descrie istoria munților, mănâncă cel mai delicios picnic. Și mai și auziți ghidul zicând că mai este înghețată de casă, dacă cumva mai vrea cineva. Bombăniți ceva despre neajunsurile vieții și vă întoarceți înapoi pe traseu, ajungeți în cameră și vă petreceți după-masa uitându-vă la știri, având în mâna sandwich-ul cu salam. Ziua 3, ziua 4 - la fel ca ziua 1 și 2. În a 5-a zi nici măcar nu mai ieșiți afară. Coborâți în holul hotelului și stați acolo… Descurajați. Atunci auziți pe cineva că vă strigă numele. Vă ridicați privirea și realizați că e ghidul din drumeție. Vă strigă numele din nou,"Unde ați fost? V-am căutat! Nu știați că pachetul cumpărat mă include și pe mine? Noi vă cărăm și ghiozdanu, vă asigurăm masa la picnic ca să nu trebuiască să cărați mâncare. Mă puteți întreba orice vreți, nu există întrebare la care să nu pot răspunde în privința drumului. Chiar nu ați știut că aveți asta inclus? Ați fi putut fi cu noi în fiecare zi." Și tot ce mai puteți face e să mormăiți…

Personajul principal din această poveste? Vă uitați la el. Eu am făcut asta. Nu am știut ce conținea pachetul. În consecință, am purtat o încărcătură pe care nu trebuia să o port. Și am ratat ceva ospățuri… În ilustrația mea, am folosit că pildă o vacanță într-un sat de munte. Dar eu, personajul, am ratat ceva mult mai grav. Am ratat Duhul Sfânt. Am devenit creștin abia când am început să am o vârstă de două cifre. Eu eram visul devenit realitate al oricărui profesor de școală duminicală. Am încărcat acel ghiozdan al meu cu fapte bune, gânduri bune, moralitate, reușite oneste. M-am setat să învăț cât de multe pasaje pot, să ascult fiecare poruncă ce venea de la amvon, m-am hotărât să nu mint niciodată, să cred mereu, să mă rog mai mult, să fac mai mult, să dau mai mult. Dacă a fost vreodată cineva hotărât să urce muntele spiritualității, eu am fost. Nu știu dacă în copil de 14-15 ani poate suferi de epuizare spirituală, dar nu știu cum altfel să o numesc. Pentru că în 2-3 ani, am aruncat ștergarul, pur și simplu. M-am dat bătut. Nu mai puteam face față, eram epuizat. Dați o parte din vină pe imaturitatea adolescentină, pe șuvoiul de hormoni, pe vina ce vine pe urmă… Dar vină cea mai mare a fost că nu știam că am un Ajutor. Nu știam. Cumva am ratat acest lucru. Nu-mi prea amintesc nici congregația unde am crescut în micul nostru oraș. Nu-mi amintesc ca cineva să fi vorbit despre Duhul Sfânt. Dar nu dau vina pe adunare… Aveam și eu o Biblie. Puteam să fi citit și eu Biblia. Dar dacă ar fi fost să mă fi întrebat atunci cine este Duhul Sfânt, v-aș fi întrebat,"Sfântul ce?"

Vă simțiți cumva în aceeași situație? Instinctul meu, după toată experiența mea, îmi spune că poți întreba orice creștin cine e Dumnezeu Tatăl, această imagine o avem în minte. Poți întreba orice creștin cine e Dumnezeu Fiul, știe despre ce e vorba. Dar dacă vreți ca cineva să se schimonosească și să se bâlbâie, spuneți-le să vă zică despre Duhul Sfânt. O parte din provocare are legătură cu cuvântul "duh". E ceva mistic, imaterial. Este greu să îți dormeai gânduri despre Duhul Sfânt.

Îmi amintesc o întâlnire cu Duhul Sfânt. În 1973 eram în clasele mari ale liceului și s-a întâmplat unul din cele mai frumoase lucruri. A venit un evanghelist în micul nostru oraș. Nu oarecare evanghelist, ci un evanghelist de departe… din California. Era un convertit al Mișcării Isus, mișcare ce cuprindea întreaga țară. Câțiva dintre voi poate chiar vă amintiți mișcarea. A ajuns la noi. Cine știe cum a ajuns un om din LA tocmai la noi în oraș… Conducea un autobuz de școală care era pictat să arate ca un buchet de flori. Avea păr cărunt, purta pantaloni evazați. Și stătea pe autobuzul de școală în parcarea liceului, ținea în mână un megafon, vorbea despre Hristos. Și avea o întreagă echipă de oameni ce călătoreau cu el. Nu vorbea doar despre ceea ce trebuie să facem, vorbea despre ceea ce a făcut Dumnezeu. Primisese har. Apoi, el a vorbit despre Duhul Sfânt. Este mult de atunci, numi amintesc exact cuvintele lui, dar îmi amintesc ceea ce am simțit. Am simțit că Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri, nu ne-a lăsat orfani. Iar atunci când Îi spui "da" lui Hristos, El vine și locuiește în viața ta, iar aceeași putere care sălășluiește în Hristos, e și în voi acum. Nu știu cum, dar până atunci nu auzisem de așa ceva. Invitația lui era să mergem în grupuri mici de studiu în casele din orașul nostru. M-am înscris și eu, normal. Am fost asignat unui trailer înafara orașului. Iată-mă pe mine la 18 ani. Singurul duh pe care l-am experimentat până atunci a fost cel dintr-o sticlă de lichior. M-am dus acolo, am bătut la ușă… Nu cunoașteam avem oameni, dar au fost foarte prietenoși. M-au primit înăuntru, am stat toți pe podea ca niște hippie. Am deschis o Biblie de studiu despre Isus și promisiunea Duhului Sfânt pe care o primisem de la însoțitorii predicatorului. La sfârșitul acelui studiu biblic, ne-am rugat și am auzit oameni rugându-se într-o limbă pe care eu nu o mai auzisem. M-au întrebat dacă vreau să mă rog în acea limbă și am spus că da. S-au rugat pentru mine și nu s-a întâmplat nimic, nu m-am rugat în altă limbă. Cu toate astea, a fost o seară de neuitat. Și am plecat cu impresia că oamenii aceia nu se prea chinuiesc acolo, nu par obosiți. E ca și cum ar știi ceva sau pe cineva pe care eu nu îl știu.

Probabil vă așteptați ca povestea mea să ia o turnură dramatică din acest punct. Gen când am ieșit din trailer, am fost lovit de o lumină puternică, un moment asemănător cu cel de pe drumul Damascului, un alt Saul devenit Pavel, iar acum scrie epistole. Nu, nu. Nimic din lucrurile astea nu s-au întâmplat. Adevărul e că m-am întors înapoi la viața mea de dinainte. A mai durat vreo 2-3 ani până când un bun prieten a putut să mă convingă că harul lui Dumnezeu este suficient de mare pentru mine. Și am hotărât să mai încerc cu oamenii din trailer încă o dată. M-am dus la seminar, am fost în misiune pentru câțiva ani, apoi, la 33 de ani, am ajuns aici, în această biserică. Dacă voi credeți că un trailer a fost 0greu pentru un tânăr, lăsați-mă să vă spun ceva. Acel trailer a fost un lucru mult mai greu pentru acest predicator. Eram cinstit din nou, eram hotărât, pregătit. Mi-am spus că mă voi pregăti pentru fiecare predică, voi vizita fiecare persoana bolnavă, voi organiza fiecare consiliu, voi rezolva fiecare problemă și că mă voi ocupa de fiecare membru morocănos. Îmi dădeam silința, dar după vreo 2-3 ani, mi-au căzut aripile. Nu mai puteam dormi. Cum este posibil ca cineva să-și piardă abilitatea de a dormi? Este cel mai ușor lucru din lume. Obișnuiam să adorm oricând, oriunde. Și, iată-mă, la 33-34 de ani, nu puteam dormi. Toată lumea de pe glob dormea, eu stăteam în pat. Soția mea dormea, cele trei fete dormeau, chiar și câinele nostru dormea. Cred că și peștele dormea. Toată lumea pe care o cunoșteam dormea, dar eu nu puteam să adorm. Mintea mea gonea ca un Ferarri. Nici nu știu de câte ori m-am ridicat duminica în fața voastră fără să fi dormit vreo oră. E o minune faptul că predicile mele de atunci nu m-au adormit chiar și pe mine.

Dar fiți atenți ce s-a întâmplat. M-am ridicat într-o zi din pat, m-am dus în birou, iar ochii mei erau prea obosiți ca să mai citesc ceva… Așa că făceam singurul lucru pe care-l puteam face în acea stare (lucru care cred că a fost harul salvator pentru mine), mă rugam. Mă rugam. Arătam distrus acolo pe genunchi, în pijama. Dar Îl rugam pe Domnul să mă ajute. În acele momente am început să descopăr ajutorul și prietenul nostru, pe Duhul Sfânt. Dar cred că ar fi mai corect să spun că acela a fost momentul în care El m-a găsit pe mine. Încetul cu încetul am început să simt o putere lăuntrică, acea putere de care vorbește Isus. Această putere, în cazul meu, nu a fost turnată dintr-o dată, ci a fost mai mult că o picurare, o ploaie ușoară. Duhul Sfânt a început să mă atragă spre El. Am început să dorm mai bine. Am început să-I simt călăuzirea în conversații. Biblia, chiar și cuvintele din ea, începeau să prindă viața. Aveam o convingere despre ce să vorbesc duminica, iar dacă nu eram convins, știam cu cine să vorbesc despre asta.

Sunt trei decade de atunci. Nu mai vorbesc despre Duhul Sfânt ca despre cineva despre care nu știu nimic. Îmi place să-L numesc prietenul meu fără cusur. Și am învățat că El este cel mai mare aliat al sfinților. Marele Campion al cauzei lui Hristos. El trăiește pentru a-L revela pe Hristos nouă, să mijlocească pentru noi. El este Mângâietorul nostru, Susținătorul nostru, Ghidul nostru. El pecetluiește creștinii și ne conduce zi de zi, din aproape în aproape, spre ziua în care vom vedea manifestarea Trinității la întoarcerea lui Hristos. Și eu cred că Dumnezeu vrea ca noi toți să dezvoltăm și să întreținem o relație vibrantă cu Duhul Sfânt. Această a fost promisiunea lui Isus.

Dacă vă place să umpleți spațiile goale, (1) promisiunea lui Isus. Înainte să se înalțe la cer le-a lăsat ucenicilor o poruncă și o promisiune. Porunca era rămână în Ierusalim (Luca 24:49): "Rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus." Apoi le-a făcut această promisiune: "Voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului." Acești oameni au fost cu Isus timp de 3 ani. Au umblat în umbra Lui, I-au văzut minunile, L-au văzut poruncind demonilor să plece și bateriilor să se împrăștie. Au auzit fiecare predică. Au fost martori la moartea, îngroparea și învierea lui Isus. Au petrecut 40 de zile în prezența lui Hristos cel Înviat. Și Isus le-a spus că încă nu sunt pregătiți. Chiar și după 3 ani în cel mai bun seminar din istoria lumii, ei nu erau pregătiți. Isus a refuzat să-i trimită în lume fără puterea, promisiunea și prezența Duhului Sfânt.

Mă gândesc dacă cumva cuvântul Lui s-a schimbat. Nu cred."Veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi." Lăsați-mă să vă mai întreb încă o dată, cine ar avea nevoie de un pic mai multă putere? Putere să te ridici din pat dimineața, putere să înaintezi în viață, putere să iei deciziile cele bune, putere să spui "nu" acelor voci interioare ale regretului, ale fricii, ale mâiniei, putere să ne mutăm în locul în care ne vrea Dumnezeu, putere să trăim mai plini de speranță, de optimism, de bucurie, de energie. Noi avem o tendință de a ne opri în viață, de a rămâne blocați la un anumit nivel. Nu aceasta este voia lui Dumnezeu pentru viața voastră, să trăiți o viață anemică, epuizați, obosiți. Viziunea Lui pentru voi este o viața plină de Duhul Sfânt care să facă cu voi ceea ce face o mână cu o mănușă: o cuprinde, o întărește, o face victorioasă, dă speranță acolo unde nu este nimic decât frică.

Isus a spus: "Veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi." Poate că voi aveți toată puterea de care aveți nevoie. Poate că voi vedeți viața ca un izvor de primăvară de-a lungul unui traseu montan, fluierați, chicotiți, nu obosiți și osteniți niciodată, aveți mult mai multă energie decât aveți nevoie - de-ați putea îmbutelia toată această energie și să o vindeți, ați fi bogați. Dacă vă simțiți în această categorie, am o carte foarte bună despre onestitate pe care v-aș recomanda-o. Dar dacă știți ce-i aia să fiți obosiți, cred că veți învăța, prețui și iubi această invitație să aveți o relație cu Duhul Sfânt și să descoperiți ce înseamnă o viață viguroasă.

Cunoașteți imaginile despre Duhul Sfânt? Dacă citiți despre Duhul Sfânt de la început la sfârșit, de la Geneza la Apocalipsa (apare în toate cărțile), El apare sub forma unor metafore și ilustrații. Aceasta sunt ferestre înspre personalitatea Lui. Aduceți-vă aminte că Duhul Sfânt a inspirat scrierea Bibliei. Așadar, El Se descrie pe Sine ca "porumbelul păcii" care liniștește haosul, ca ultimul Companion care continuă lucrarea lui Hristos, ca Untdelemnul cerului care ne pregătește pentru fapte bune, ca Cel care pecetluiește sfinții pentru eternitate protejându-i de diavol, ca Suflarea și Vântul lui Dumnezeu, ca limbi de foc care s-au așezat peste discipoli, ca un nor ziua și nor de foc noaptea care ne ghidează în deciziile vieții, ca râu dătator de viață care izvorăște din inima celor ce L-au primit pe Hristos, ca dătător de daruri bisericii.

Și metaforele astea merg mai departe tot așa. În fiecare week-end până în Ajunul Crăciunului ne vom uit la una din aceste ilustrații pentru a vedea ce ne spune Duhul Sfânt despre El. Nu vreau să ratați niciun week-end și vreau să aduceți pe toată lumea pe care o cunoașteți, toată lumea să aducă măcar 20 de oameni. Nu vreau să pierdeți niciun week-end, dacă aveți ceva călătorii plănuite, anulați-le chiar acum! Uitați-vă online dacă nu ajungeți aici fizic, este un moment în care biserica noastră poate fi binecuvântată cu adierea proaspătă a Duhului Sfânt.

Așa-i că suntem pregătiți? Trăim într-o lume încărcată și extenuată. Cred că este vremea că biserica să fie acea adunare de oameni care umblă prin viață urmând călăuzirea Duhului Sfânt, nu ducând pe umeri povara performanței și obosindu-ne, făcând ceea ce nu am fost niciodată destinați să facem. Mă gândesc că ne așteaptă, de asemenea, și niște ospățuri.

Mi-ar plăcea să vă încurajez să faceți ceva pe măsură ce pătrundem în această serie. Ce ar fi să nu mai gândim unele gânduri pe care le gândim despre Duhul Sfânt? Nu știu de ce acest subiect al Duhului Sfânt este un recipient Petri pe care cresc tot felul de ciudățenii. Există 2 extreme și sunt foarte mari șanse să fi fost expuși uneia dintre ele. O extremă este cea în care oamenii folosesc Duhul Sfânt pentru a se evidenția într-un mod așa-zis spiritual. Și se comportă de parcă darurile spirituale sunt medalii de merit."Pot să fac asta, pot să fac asta… O, tu nu poți face asta? Înseamnă că sunt mai bun decât tine…" Și-și fac un mod de viață din a-i face pe cei ce nu au acele daruri să se simtă fără spiritualitate. Se simt de parcă ei au acces în spatele scenei Duhului Sfânt, lucru pe care noi nu-l avem, toți sunt amici cu Duhul Sfânt, iar noi nu. Ce păcat! Acest lucru nu cred că ajută biserica, nu cred că reflectă nici dorința Duhului Sfânt. Asta poate fi o extremă.

Cealaltă extremă se numește poliția Duhului Sfânt. Deputații autoproclamați, cei ce monitorizează tot ce înseamnă supranatural. Iar oridecâteori se întâmplă ceva ce ei nu pot explica, atunci nu poate fi de la Dumnezeu. Are sens ce zic? Dacă nu poate fi atins, simțit, mirosit, auzit, atunci nu e de la Dumnezeu. Și aceasta este o extremă. Iar undeva la mijloc există un sfânt sănătos, iar el sau ea are o inimă că de copil și crede că Dumnezeu este viu și prezent pe pământ. În același mod, au un mare respect pentru Biblie și realizează că Duhul Sfânt a inspirat scrierea Scripturii. Aceasta persoana are o foame după orice binecuvântare spirituală și o disperare după tot ajutorul pe care Dumnezeu îl poate trimite. Și aceasta persoană are o reverență în a crede că Dumnezeu îi va da ce are nevoie la momentul potrivit. Iar rezultatul este o relație balansată, susținută și dătătoare de viață cu Duhul Sfânt.

Dacă acest lucru vă descrie pe voi, atunci suntem în aceeași companie, pentru că asta sigur mă descrie și pe mine. Nu demult conduceam spre o locație și urmă să rămân fără combustibil. Mai aveam doar 10 mile de mers cu cât mai era în rezervor. Am mers la un peco, am alimentat și-am intrat să plătesc. Am făcut și eu ce face toată lumea într-un peco, mi-am luat un suc și am vrut să iau și un hot-dog, dar mi-am amintit apoi ce se pune în el și m-am răzgândit. Am mers la toaletă și era acolo o doamnă de la curățenie pe care am recunoscut-o și mi-a zis că e o zi normală, a spălat niște ferestre, a golit niște coșuri de gunoi. Când să plec, îmi apărea că mai am combustibil pentru 9 mile. Acum… Mi-ar plăcea să cred că am văzut greșit, dar la cât sunt eu de atent, sunt șanse mari să fi băgat pompa în rezervor, dar să nu o fi apăsat. Am făcut totul, mai puțin ceea ce era nevoie pentru a avea putere.

Vă sună cunoscut? Oamenii fac tot felul de lucruri bune, creștem familii, lucrăm, facem carieră, ne dăm silința să fim buni cetățeni, iar asta e grozav. Dar oare facem acel lucru pe care Dumnezeu vrea să-l facem? Ne-a spus că vom primi putere când va veni peste noi. Să ne ajute Dumnezeu să căutăm să avem o relație cu Duhul Sfânt. Și haideți să începem prin a primi invitația care vine din partea lui Isus (Luca 11:13): "Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!" Tot ce trebuie să facem este să cerem.

 

Doamne, asta și facem. Cerem. Fără sandwichuri cu salam. Nu mai vrem să purtăm bagaje pe care nu trebuie să le ducem. Tată bun, îndrumă-ne spre o nouă zi, o nouă zi pentru viețile noastre și o nouă zi pentru congregația noastră, zi în care să descoperim această relație vie cu Duhul Sfânt. Ne rugăm prin Hristos și toți oamenii lui Dumnezeu spun "amin".

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 172
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni