Ioan 20:26-28 - După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fii necredincios, ci credincios. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Toma a mărturisit, că niciodată nu va crede, că Isus a înviat din morți, până când singur nu va vedea, și nu va atinge rănile Lui, și nu va pune mâna lui în coasta Lui Isus, străpunsă cu sabia. A trecut o săptămână întreagă și Isus din nou S-a arătat ucenicilor. De data aceasta Toma tot era acolo. Isus a știut totul despre el. El a repetat cuvintele lui Toma, i-a propus să cerceteze, așa cum și-a dorit.

Nu cunoaștem motivul adevărat, de ce Toma nu a fost prezent atunci, când ucenicii au fost împreună și Iisus, Care a înviat li S-a arătat prima dată, după învierea Sa. Probabil după moartea și îngroparea Lui Iisus, el a căutat singurătate, în loc de adunare, și pentru că n-a fost prezent cu frații săi, el a pierdut ocazia, și nu L-a văzut pe Iisus, când S-a arătat prima dată ucenicilor, după învierea Sa. Dacă a fost așa, atunci noi pierdem foarte multe, când ne depărtăm de părtășia cu credincioșii, și când tindem mai mult spre singurătate. Ceea ce ne poate da părtășia, nu ne poate da singurătatea. Când vine necazul și întristarea ne înghite, deseori tindem să ne închidem în sine și să nu ne întâlnim cu oameni. Dar anume atunci, indiferent de necazul nostru, trebuie să căutăm să avem părtășie cu oamenii credincioși în Iisus Hristos, căci așa mai repede vom experimenta că Domnul nostru este aproape!

Dar, vorbind despre Toma, doresc să evidențiez 2 mari virtuți din caracterul lui:

1. El nu putea să zică, că crede, atunci când nu credea. Nu putea să zică, că înțelege, când nu înțelegea. Aceasta a fost sinceritatea lui, fără compromis. Toma, având îndoieli, nu a dorit să se prefacă, că nu le are. El nu a fost un astfel de om, care afirmă anumite hotărâri, dar care nu înțelege pe deplin semnificația lor. Toma întotdeauna trebuie să fie convins, și aceasta nu o poți lua de la Toma.

2. Când s-a asigurat, a recunoscut totul, așa cum este. Aceasta a fost încă o virtute a lui Toma. „Domnul meu și Dumnezeul meu!” - a exclamat el, când s-a convins, în sfârșit, că Iisus a înviat. El a recunoscut Dumnezeirea, Care nu se vede, prin rănile vizibile!

Toma nu a fost credincios pe jumătate. El nu și-a exprimat îndoiala, pur și simplu, ca să-și antreneze mintea. El s-a îndoit, ca mai bine să se convingă, iar când s-a convins, s-a predat pe deplin acestei convingeri! - Domnul meu și Dumnezeul meu! - Toma i-a răspuns Lui Iisus.

Este întărită inima ta cu privire la aceea, cine este Iisus într-adevăr? Recunoști dependența ta de Acela, a Cărui biruință asupra păcatului, și asupra morții, clar mărturisește despre Dumnezeirea Lui și despre puterea Lui de stăpânire? Dacă te îndoiești, atunci te duci acolo, unde se adună ucenicii Lui Iisus, și unde Domnul întărește credința celor, care Îl caută?

• Îți mulțumesc, Doamne, pentru exemplul omului, care a biruit îndoiala, și s-a convins că Iisus Hristos este Domnul și Dumnezeu, și acest om a ajuns la această încredere! Mare este bunătatea Ta, căci Tu „ai făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului... ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi” (Faptele apostolilor 17:26-27). Tu nu ești departe de noi și dorești să fii găsit de toți aceia, care Te caută! Binecuvântează-mă să fiu prezent în adunările creștine, să fiu slujitorul Tău adevărat, și binecuvântează pe cei, care îmi sunt apropiați, ca ei să cunoască măreția Ta! În numele Lui Iisus Hristos te rog. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

„... Nu fii necredincios, ci credincios” Ioan 20:27